Alt fel de competitie

Industria pescuitului este intr-o continua expansiune. Apar tot mai multi producatori ce vor sa-si promoveze produsele iar cea mai buna metoda o reprezinta competitia, indiferent de nivelul la care se desfasoara, fie ca este vorba de WCC (probabil cel mai important eveniment din punct de vedere financiar) sau de cine stie ce concurs propus de unul dintre zecile de organizatori ce au aparut in ultima vreme. Si nu ar fi nimic rau in asta daca cei care organizeaza concursurile ar face-o pentru a ridica nivelul de cunostinte al pescarilor sau calitatea competitiei. Nu, este o problema financiara din care trebuie sa iasa pe plus administratorul lacului si organizatorul, mai putin concurentii, exceptand  aici desigur pe cei care au avut sansa sa castige concursul. Exista si concursuri serioase, nu pot nega acest lucru, dar lipsa unui numar mare de piste bune, echilibrate pe care sa poti chema concurentii cu scopul de a stabilii niste ierarhii si nu ca ei sa beneficieze de o partida prelungita pe unul din lacurile cunoscute si mai important, sa profiti de acest lucru, a dus la aparitia mai multor tabere care se lupta pentru monopolizarea competitiilor. Dar asta este lupta lor.

Intre timp, isi face din ce in ce mai des loc in discutiile dintre pasionatii pescuitului subiectul “Federatia de pescuit”. Zilele trecute am primit un telefon de la  fondatorul acesteia cu care am avut exact aceleasi discutii precum cele pe care le-am purtat in ultimul an. Domnia sa reproseaza cluburilor care au CIS ca nu se afiliaza la federatie, in conditiile in care CIS-ul acesteia inca nu a iesit si mai important, in conditiile in care de la inceputul anilor 2000, de cand cunosc eu fenomenul si pana anul trecut cei care au trimis loturile la CM au fost cei de la AGVPS. De aceea i-am lansat inca din luna decembrie invitatia de a veni si a da o declaratie pentru postul  nostru in care sa-si sustina cu acte punctul de vedere. Inca il mai asteptam.

Anul viitor se implinesc 10 ani de cand s-au organizat inRomaniaprimele calificari in vederea stabilirii lotului ce urma sa reprezintetaranoastra la Campionatul Mondial ce se desfasura in Italia. Pana in 2003 echipa nationala se facea ad-hoc printr-un sistem blamat de multa lume. “Nea Lulu”, adica Aurel Lupsan pentru cei care nu-l cunosc sau care l-au uitat, cel care era capitanul echipei nationale desemnat de catre AGVPS, avea indatorirea de a forma un lot care sa ne prezinte la competitiile internationale. Despre cele nationale nici nu se punea problema, tot ce exista la momentul respectiv erau niste concursuri cu caracter de casa. Asa ca din echipa nationala nu faceau parte decat cei care reuseau sa-si sustina financiar deplasarea. In 2003 s-au aliniat la startul competitiei 9 echipe din care s-au calificat cele mai bune 3, a 4-a fiind cea a lui nea Lulu si a partenerului sau din acea vreme, Ioan “Tata” Nitu. Cei care au format lotul au completat ca si pana atunci bugetul necesar deplasarii. Din 2004 apar primele schimbari majore, toate cele 4 echipe aveau sa se stabileasca in urma calificarilor, iar cei care reuseau aceasta performanta beneficiau de intregul suport financiar obtinut cu ajutorul sponsorilor. Aparitia banilor a insemnat practic inceputul sfarsitului. An de an suntem martori ai acelorasi discutii despre cine, cum si ce avantaje si-a mai creat, netinandu-se cont de ce, cine si daca s-a facut ceva pentru pescari.

Pescarul nu conteaza, este doar marfa de schimb, este benzina care alimenteaza aceasta masinarie numita pescuit sportiv. Iar pescuitul la crap nu este singura disciplina la care se intampla asa, cand ma uit la cei de la spinning sau stationar constat cu parere de rau ca situatiile sunt similare. Competitie pentru asigurarea unor avantaje este mult mai acerba decat cea din pescuit.

Anul acesta a aparut oportunitatea de a se organiza calificari cu cheltuieli minime, ba mai mult se pot pune deoparte ceva bani pentru anii care urmeaza mai ales daca se adopta varianta de desfasurare pe divizii pentru a mai diminua non-combatul si pentru a putea sa crestem nivelul competitiei. Este interesant ca si in aceste conditii au aparut  cei care trebuiesc sa fie platiti pentru a da o mana de ajutor in organizare sau cei care au refuzat sa se implice daca nu mai pot controla tot ce se intampla.

Si atunci stau sa ma intreb daca nu cumva tocmai gandirea noastra balcanica nu ne lasa sa devenim mai buni si ne duce in starea in care sa ratam TITLURI  MONDIALE deoarece persoana este mai presus decat echipa. Stati linistiti, probabil nimic nu se va schimba pentru ca este mai importanta competitia pentru putere decat cea din pescuit. FIRE si NERVI intinse.

Avatar
Pescuieste de peste 30 de ani, la inceput cu varga, iar mai tarziu cu lanseta dupa ciortani. „Virusarea” se produce in 2000 cand asista la capturarea unui cteno de 21kg. Este prezent in competitiile interne si internationale, dar si in lumea producatorilor de nada.

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *