Iarna, stiuca pentru toti

Multi pescari spun, privind la vremea rece de afara, ca a venit timpul stiucii. Nu stiu exact de ce legenda asta a intrat in folclorul pescaresc, probabil pentru ca acum este comod sa pescuiesti stiuca, bradisul si alte ierburi fiind invinse de frigul iernii. Acolo unde apa nu a inghetat inca, spinningul mai are termeni cu care sa opereze, iar nalucile din trusa isi gasesc locul in postulatele logicii. Intr-o apa de 3 – 4 grade metabolismul oricarei fiinte poikiloterme – adica organisme ce au temperatura ambianta – asa cum este stiuca noastra, este destul e scazut. Nu veti mai avea parte de showurile vulcanice din vara, cand stiucile se reped la nalucile de suprafata fara prejudecati si fara teama, urmarindu-le pe distante lungi atunci cand entuziasmul le scade precizia atacului. Acum actiunea se desfasoara in tenebre, printre tulpinile stufului stacojiu, printre tufele putrezite de bradis, ori in obscuritatea adancului. Acum dintii stiucii se infig in trupul prazii lent, delicat, fara a da de veste.

Cat mai natural. Aceasta este defintia pescuitului in lunile de iarna. Poate ca din cauza aceasta pestele viu, in carlig, face cele mai multe ravagii acum. Noi insa, sportivi si plini de etica, nu vom renunta la naluci si vom continua jocul. Un joc in care artificialul va trebui sa indeplineasca cerintele unei lumi cat se poate de reale. Iata de ce va indemn sa folositi naluci cu aspect cat mai apropiat de cel al prazii si de dimensiuni reduse. Chiar daca acum este timpul potrivit pentru stiucile mari sa fie active, pofta rapitorului tine mai degraba seama de nivelul scazut al metabolismului, asa ca stimulii redusi – fie ca este vorba despre stimuli vizuali, auditivi sau vibratori – vor fi cheia succesului. Nu uitati faptul ca in apele reci ale iernii cei mai activi pesti sunt bibanii si rosioarele, amanunt ce va indica gama paternurilor cromatice pentru nalucile pe care le veti folosi.

Storm,-rosioara-care-face-sa-tremure-de-pofte-pana-si-pescarii-de-copca

Prima alegere pentru o astfel de vreme este swimbaitul articulat suplu, o naluca ce nu numai ca arata fabulos de vie, dar si se misca foarte natural. Jerkuri moderate si scurte stopari, asta este tot ce trebuie sa faceti. Restul stie stiuca, cu conditia sa fiti pe receptie, pregatiti pentru a intepa.

HRT,-bibanul-polonez-in-stare-pura

A doua alegere ar fi voblerul cu vibratie redusa, ceva mai larga, cu profil turtit lateral, insa inalt, asa cum arata de exemplu un biban. O recuperare relativ liniara, cu usoare pompaje, va duce naluca in palierul de evolutie dintre ape, acolo unde adancimea este undeva intre doi si trei metri.

Cormoran-Belly-Dog,-crankul-care-intra-cu-forta-in-casa-stiiucii

Urmatoarea alegere ar trebui sa fie un crankbait ceva mai turbulent, capabil sa scoata stiucile din apatie. Chiar daca nivelul de stimulare este mare la o astfel de naluca, crankbaitul nu trebuie sa lipseasca din trusa, pentru ca sunt momente in care stiucile ies din adapost starnite tocmai de voblerele trubulente, zgomotoase. Volumul mare de apa dizlocat, dinamica accentuata si zgomotul bilelor interioare vor fi elemente senzoriale ce vor contrasta cu aspectul si coloritul natural al unui astfel de vobler.

UTO,-o-oscilanta-grea-pentru-stiuci-grele

Bineinteles ca din scurta lista de naluci pe care o propun aici nu poate lipsi oscilanta. O oscilanta ceva mai lenta in evolutie, mai greoaie, capabila sa plonjeze la trei – patru metri intr-o recuperare lenta, fara prea multe pompaje si pauze. Din cand in cand ridicati oscilanta cu o miscare ampla, realizata din lanseta, apoi lasati-o sa coboare libera, acest traseu descendent fiind foarte apreciat de stiucile mari, care pandesc aproape de substrat.

Tenacitatea cu care cautati si ademeniti stiuca nu are decat limitele impuse de venirea gerului. La minus patru – cinci grade deja este greu sa pescuiesti. Si spun asta nu neaparat gandindu-ma la degeraturile de la maini si de la picioare, ci la faptul ca apa ingheata instantaneu pe fir si obtureaza in timpul recuperarii inelul de varf, facand imposibila lansarea. Chiar si asa insa merita sa insistati, caci stiucile tinere par sa lase acum locul celor mari, in speta femele corpolente care se pregatesc de nunta. Iata de ce va mai fac un indemn: pasiunea voastra este mai presus de mici placeri culinare. Si daca stiuca ramane in apa, eliberata cu mare grija, atunci sa stiti ca iubirea noastra de ape si de pesti a trecut deja de marginea tigaii.

Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *