Niciodata prea aproape

Pescuitul nu are reguli. Daca ar avea, cu siguranta ca cei mai ordonati dintre noi sau cei ghidati in viata de  stiintele exacte ar avea mare succes. Din fericire spun eu in pescuit este nevoie de multa imaginatie, este bine sa poti citi printre randuri in functie de situatia cu care te confrunti in momentul respectiv.

Asa s-a intamplat si in recent incheiata semifinala de Campionat National. Perioada de desfasurare precum si ultimele date pe care le aveam la dispozitie ne dadeau de inteles ca pestele se afla in mal. Cat de in mal? Veti fi surprinsi sa aflati ca cei care au reusit sa puncteze au facut-o de la distante mai mici decat lungimea batului de pescuit. Asa ca, la inceput de concurs, aproape toti concurentii au pregatit echipamentul in mare liniste, au pozitionat (caci nu pot spune lansat) monturile in buza stufului si au asteptat. Diferenta intre cei care au prins si cei care nu a fost facuta de curajul de a astepta la numai cateva palme de stuf sau a arunca la 10m de mal sau pur si simplu de norocul fiecaruia si de sansa de a avea macar un peste in zona aleasa. Din punctul meu de vedere strategia a functionat in primele 24 de ore, pana cand cei norocosi au inceput sa “tulbure” apele, cert fiind faptul ca orice peste intepat in apropierea malului a produs multa galagie.

De aceea consider ca cea mai buna strategie ere ca dupa prima treime din concurs sa incerci sa pescuiesti tot aproape de mal, dar din pacate de aceasta data de malul opus, pentru cei care o puteau face. Iar aproape insemna din nou sa poti pozitiona montura la maxim cativa metri de stuf.

Sa nu ma intelegeti gresit. Au existat echipe care au avut sansa de a pescui pe locurile consecrate, pe platouri sau cine stie langa ce structuri, dar eu fac referire la standurile de pana in golful mare, la zona Tamadau, unde 85 % din pestii care s-au prins au fost cautatori de maluri.

Asa ca, cu toate ca nu sunteti obisnuiti, aruncati o privire si in vecinatatea malului.

Fir intins!

Avatar
Pescuieste de peste 30 de ani, la inceput cu varga, iar mai tarziu cu lanseta dupa ciortani. „Virusarea” se produce in 2000 cand asista la capturarea unui cteno de 21kg. Este prezent in competitiile interne si internationale, dar si in lumea producatorilor de nada.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *