VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT

I

LAUDA DE MINE

“Fericirea unui om nu constă în absență ci în stăpânirea pasiunilor lui”.

Alfred Tennyson

Se spune că în viață important este să îți placă ceea ce faci și că este imperativ ca să îți urmezi visurile tale și să crezi necontenit în ele.

De copil am fost fascinat de vraja literaturii despre pescuit, asta după ce în prealabil fusesem acaparat de magia pescuitului în sine.

Îmi amintesc și acum despre anticele reviste și almanahuri de specialitate din acea vreme care, prin slove și imagini, mă purtau alături de autorii articolelor respective pe diverse maluri și întinderi de ape, care mă ajutau a deprinde mai abitir multe din tainele MARII minuni intitulate atât de simplu: PESCUIT.

Apoi, odată cu trecere anilor, am reușit a pune mâna și pe câteva cărți în care autorii nu se opreau din a elogia pasiunea vieții lor, pasiunea vieții mele, pasiunea vieții noastre.

Eram elev prin clasele gimnaziale atunci când am început a pune bazele unei lucrări la care visam parcă dintotdeauna. O carte cu grafica alb negru, în creion,  care să descrie în cuvinte simple speciile de pești ale râului Suceava din zona sa pre montană, pești cu care mă întâlneam mai mereu în frecventele mele rătăciri de pe prundul copilăriei. Chiar dacă, prin prisma evenimentelor cotidiene, am fost nevoit la un moment dat să abandonez proiectul, nu am renunțat totuși la el. Am și acum acele vechi pagini, scrise atunci de mine, cu mintea și priceperea mea de copil, pagini pe care le țin la loc de cinste pentru a-mi aminti mereu că ele reprezintă temelia pasiunii mele pentru scris. În anul 2007 am reluat proiectul, iar în anul 2012 am reușit a-l scoate la lumina tiparului, prin cartea: “Din lumea apelor”.

Un prim vis care devenise realitate.

Au urmat apoi și altele. Încă trei până acum: “Cu vorba-n fir”, “Dor de dril (Peștii și undițarii mei)”, “Pescuind” și sper că vor urma și altele. Sănătoși să fim! Cu toții!

Chiar dacă rândurile acestea pot fi interpretate ca nefiind altceva decât o laudă personală, lăsând la o parte orice urmă de modestie, totuși ele nu fac altceva decât să reflecte și să descrie realitatea, o realitate trăită și întinsă pe parcursul a patru decenii și mai bine. O realitate care mă face să mă simit fericit. Fericit că trăiesc, fericit că pescuiesc, fericit că scriu.

“In libras, libertas” – În cărți găsești libertate.

II

OMUL DIN SPATELE SLOVELOR

(cuvânt de mulțumire)

“Eu am să mă pregătesc și am să fiu gata; poate că de undeva mi se va ivi și mie șansa”

Abraham Lincoln  

Și după cum în viață, indiferent de domeniul de activitate, fără a avea măcar un dram de noroc este extrem de greu să reușești în acțiunile tale, așa și în cazul meu, dacă nu aveam MARELE NOROC de a întâlni la timp PERSOANA POTRIVITĂ, PERSOANA care a crezut în mine și în penița mea, nu știu dacă aș fi realizat atât de multe lucruri, nu știu dacă acele visuri ale mele se mai materializau vreodată și nici măcar nu știu dacă ele s-ar mai fi născut cumva.

În anul 2011, luna iunie, am avut marea șansă de a atrage atenția unui important nume din domeniul media. În fapt, nu eu i-am atras atunci atenția, ci una dintre scrierile mele. Am fost apoi contactat și astfel am pus bazele unei excelente colaborări, colaborare care continuă și astăzi.

Am primit marele privilegiu de a avea o rubrică a mea  pe site-ul Fishing & Hunting Channel: “POVEȘTIE APELOR”, acolo unde am scris până acum aproximativ o sută cinzeci de povestiri dedicate pescuitului și naturii. E mult, e puțin, nu știu nici eu! Important este că ele au fost scrise doar din pură pasiune, doar din pură plăcere, fără a fi rezultatul unor obligații impuse de vreun contract ceva sau de către alte chestiuni de acest gen.

La fel de important este și faptul că marea majoritate a acestor scrieri s-au reunit și îmbinat periodic, luând forma concretă a cărților publicate de mine și pe care le-am amintit anterior.

La ultima carte, apărută recent, intitulată “PESCUIND”, am primit cu mare emoție acceptul PERSOANEI cu care colaborez de a scrie “CUVÂNTUL ÎNAINTE”. O foarte mare bucurie și onoare pentru mine.

Și după cum spunea atât de frumos marele Marin Sorescu într-una dintre poeziile sale:

“Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus..”
CRISTIAN MIHAI ALBU

CRISTIAN MIHAI ALBU, OMUL din spatele visurilor și realizărilor mele, omul fără de care undița mea nu se știe dacă ar mai fi primit vreodată elogiile peniței.

Chiar dacă și aceste rânduri pot fi interpretate ca nefiind altceva decât o laudă adresată prietenului Cristi, trebuie să subliniez din nou faptul că ele nu fac alta decât de a descrie o realitate întinsă pe mai bine de unsprezece ani de zile. O realitate care este palpabilă, o realitate care este perfect cuantificabilă, o realitate care este deosebit de frumoasă.

“Fata viam invenient”. – Destinul va găsi o cale.

MULȚUMESC CRISTI!