1m PIKE sau cum sa prinzi stiuca vietii


Când vine vorba de știucă, bariera de 1 metru este cea peste care fiecare pasionat de prinderea acestui pește își dorește să treacă. Nici eu nu făceam excepție și, după câțiva ani în care am tot încercat să o depășesc pe meleaguri autohtone, iată ca am reușit tocmai în Suedia, acolo unde genul asta de știucă pare obișnuință…

                … și spun pare, deoarece pentru asta mi-au trebuit două călătorii, amândouă făcute vara trecută, în două perioade diferite din punct de vedere meteorologic. Hai să le luăm pe rând.

REÎNTOARCEREA ÎN SUEDIA
Prima excursie am făcut-o împreună cu Bogdan Doncea, bun cunoscător al apelor scandinave, la mijlocul lui iulie și a reprezentat o reîntoarcere după 9 ani în această țară. Am găsit o Suedie aflată în mijlocul unui val torid, căldură nemaiîntâlnită de suedezi, conform celor spuse de gazdele noastre. Ne-am deplasat aproximativ 500 de kilometri spre nord și am decis să pescuim în aria campingului Zorb Center, un camping liniștit de pe malul râului Indals, un râu care străbate 430 de kilometri și pe a cărui lungime sunt 26 de hidrocentrale, care prin perioadele de uzinare determinau și comportamentul și orele de hrănire ale peștilor. Debitul acestuia se afla la niște cote extrem de mici, chiar istorice, lucru care avea să își pună amprenta pe partida noastră de pescuit de… 7 zile. Am prins mult sub așteptări, știuci în general mici pentru Suedia, cu niște vârfuri de peste 90 de centimetri și un record al expediției de 102.

Din cauza faptului că apa avea o temperatură mult peste media obișnuită și nu curgea în nota obișnuită, cele mai multe știuci probabil că au luat calea adâncului, rezumându-se a se hrăni în perioade foarte scurte, atunci când apăreau nori sporadici sau spre orele serii. Seara, impropriu spus, deoarece în respectiva lună practic nu exista noapte, soarele încălzind apa aproape 20 de ore pe zi.

Pe cele mai multe, le-am găsit pe apă de aproximativ 4-5 metri, pe pragul care mărginea șenalul apei, acolo unde era prezentă și vegetație. Stăteau la pândă în apa adâncă de 5-6 metri și atacau în 3-4 metri, fulgerător.

Chiar dacă am prins puține am tras totuși câteva concluzii, care aveau să ne folosească în a doua excursie, una desfășurată după o lună, într-o altă destinație, în cu totul alte condiții meteorologice.

CAUTĂ UN GHID – Chiar dacă ai o experiență îndelungată pe apele Suediei, așa cu are Bogdan, un ghid, bun cunoscător al locurilor și al stilului de pescuit, este mereu de mare folos. Te ajută să economisești, de multe ori, o zi sau două de pescuit, zile necesare în alte condiții pentru a găsi zone bune și năluci.

GO BIG OR GO HOME – În Suedia, fie te duci cu năluci de dimensiuni XXL, fie stai acasă. Când vorbesc de XXL mă refer la năluci de minim 15 centimetri, însă cele recomandate ar fi de peste 20 de centimetri.

CUTIA CU NĂLUCI – Trebuie să aibă de toate pentru că nu există tip de nălucă să prindă mereu. Acum merge la năluci soft mari, acum la glidere cât papucul sau la un spinnerbait de 40 de grame.

UITĂ DE FINEȚE – Echipamentul fin nu face parte din arsenalul pentru Suedia. Acolo lansetele puternice, mulinetele cu forța de frânare mare și firele de peste 30 de LB sunt cele care îți dau încredere și te ajută să vezi în minciog știuca mult visată.

SCHIMBĂ NĂLUCILE ÎN PERMANENȚĂ – Dacă ai tu impresia că ai găsit-o pe aia care “merge”, nu te rezuma la a pescui numai cu ea. Schimbă mereu culori și tipuri de năluci pentru că se întâmplă să ai surprize. Cele mari sunt mofturoase și se lasă convinse mult mai greu.

FII CU BĂGARE DE SEAMĂ – Apele Suediei sunt
foarte ciudate și adâncimile variază extrem de mult pe arii mici, fie că vorbim de râuri sau lacuri. Foarte multe au pietroaie mari sub pelicula apei, astfel că accidentele cu bărci suspendate sau motoare lovite sunt foarte frecvente.

stiuca vietii

DETALIILE FAC DIFERENȚA – Verifică în permanență integritatea firului, rezistența nodurilor, agrafele de la strune. Cele mai mari știuci vin greu, se luptă puternic și ar fi păcat să le pierzi din cauza acestor detalii.

SUEDIA, DRAGOSTEA MEA
Am revenit după o lună, cu încă 250 de kilometri spre nordul țării, fix în inima Laponiei, într-o formulă completată cu alți pescari de răpitori, pretextul fiind participarea la un concurs dedicat știucii, Lapland Pike. În realitate, obsesia barierei de 1 metru persista și parcă mai mult ca niciodată simțeam că “știuca plutește în aer”. Prima zi, avea să fie “decisivă”, după numai câteva ore de pescuit reușind să îmi ating scopul mult visat. Știucă, 104 centimetri, record personal.

stiuca vieii

POVESTEA ȘTIUCII
Istoria e una simplă și frumoasă, așa cum îi stă bine oricărei istorii, și s-a desfășurat pe lacul Belvik, un lac unde urmează să se desfășoare ediția din 2019 a concursului Lapland Pike. Organizați în 3 bărci, Andrei cu Robert, Andy cu Bogdan si Eu cu Florin si ghidul nostru Lennart am luat la “puricat” partea de sud a lacului, tehnica folosita cel mai mult fiind trollingul. O metodă ce își face simțită prezența chiar și pe lacurile cu suprafață mai mare din Delta Dunării, de unii hulită, însă o metodă extrem de eficientă pe un lac mare necunoscut pentru că este cea care îți permite să acoperi cea mai mare suprafață în vederea localizării știucii, în cel mai scurt timp. Odată îndeplinită misiunea, intervine un alt element esențial și anume insistența.

Nici noi nu ne-am abătut de la aceste reguli, astfel ca pescuind pe ape de 7-8 metri cu o nălucă împrumutată de la Bogdan, un vobler Savage Gear Deep Diving Prey 85, 14 grame și 85 de milimetri, de culoare Blue Back Roach, care cobora la adâncime de aproximativ 4,5 metri și după un drill de câteva minute, presărat cu lipsă minciog, câteva stângăcii generate de emoție, am reușit sa intru pe lista celor care se pot lăuda cu știuci de peste un metru. Este mărimea de la care știuca începe să conteze.

Mi-am amintit, inevitabil, un text scris de Mălin Mușatescu, și mi-am aprins un trabuc, chiar dacă nu sunt fumător.

Știți starea aceea, când prinzi o știucă mare…. Aduci în barcă știuca de peste un metru, recordul. Faci poze, îi dai drumul și te așezi pe banchetă. Încă îți tremură mâinile. Dacă ești fumător îți aprinzi o țigară. Dacă te-ai lăsat de fumat, îți aprinzi o țigară. Dacă nu ești fumător, te prostești și ceri o țigară amicului din barcă. Stai, nu mai pescuiești, îl privești pe celălalt pescar cum lansează, cum recuperează, cum prinde din când în când câte o știucă. Știi că nu mai poți pescui, cel puțin pentru niște minute bune. Orice știucă obișnuită care va veni nu-ți va mai da satisfacție. Preferi să stai și să privești. Apoi, după o vreme, vei pescui detașat, distrat, fără să vrei cu adevărat să mai prinzi ceva. (Mălin Mușatescu)

Nu ar mai fi nimic de spus. Am prins stiuca vietii.

Facebook Comments
Combina pasiunea pentru pescuit cu aceea pentru calculatoare. Pescuieste cu placere orice peste, fie el de rau sau lac, cu dinti sau cu mustati. Pe primul plan insa ramane pescuitul la rapitori si competitia din aceasta ramura. Mottoul lui - Pescuiesc, deci exist!

LASA UN MESAJ

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *