CROCODILUL MIORITIC

Bun gasit prieteni! Continuam aventura noastra si in acest articol, dedicat acestei categorii, De-ale Pescarilor. Daca tot ne bucuram de zile insorite, in plina toamna si Brumarel este mai omenos cu noi, profitam si hoinarim pe raurile si lacurile din judetul Bistrita si de ce nu, prin zona Dejului.

In acest articol doresc sa continui povestea stiucilor, asa cum si titlul este sugestiv “crocodilul mioritic”. Dupa cateva partide facute pe salba de lacuri Faragau, Bala si Toldal, astazi vreau sa vorbesc despre o alta locatie. Asa cum informatia este cel mai important mecanism in mai toate domeniile si in ale pescuitului informatia are un rol important. Cand fac aceasta afirmatie, ma gandesc ca orice pont este bine venit atunci cand cauti trofee capitale. Exact la un asemenea pont ne-am imbarcat in caravana Pescar Sportiv si am plecat la drum spre o locatie inca necunoscuta de mine. Era ceva nou si interesant si doream sa ajung cat mai repede posibil, sa exploarez zona si sa caut cu echipamentul din dotare stiucile capitale, mai ales ca auzisem ca s-ar fi capturat un exemplar de 9 kg. Ce pescar nu viseaza la o asemenea captura? Sa nu ma intrebati de locatie pentru ca prefer sa o tin secreta, nu ca as fii de rea credinta, dar pescuitul pe care il practic este unul curat si sportiv si nu as vrea sa se intample genocidul care s-a intamplat pe „Lacul Stiucilor” din Sacalaia, unde foarte multi pescari au invadat apa cu 3-4 bete, pescuind la pestisor viu si au distrus aproape in intregime acel frumos paradis al stiucilor.

Revenind la locatia despre care faceam vorbire, odata ajunsi, cu noapte-n cap si bezmetici, intrebam in stanga si in dreapta oamenii din partea locului pentru a ne da indicii cum sa ajungem pe „balta parasita”, ca altfel nu o pot numi si e mare pacat ca un asemenea ecosistem este lasat in paragina, in voia sortii. Dar oare de ce ma mai mir, cand, din pacate, toata tarisoara mea a ajuns sa fie o paragina.

Intr-un final, ratacind prin camp si noroaie, am gasit locatia. Eram foarte curiosi sa vedem cum e balta, cat e de mare, ce adancime are, daca are potential si daca crocodilii mioritici salasluiesc in ea. Pe o ceata densa, ne-am apropiat de luciul apei si am auzit o plescaiala de parca ar fi cazut un meteorit acolo. Am tresarit si eu si partenerul meu de pescuit din acea zi si am inceput sa vorbim in soapta, zicandu-mi in mine “aici sant adevarate torpile”. Nu am stat mult pe ganduri si ne-am apucat de cautat nalucile din trusa. In timp ce ne pregateam echipamentul de spinning o alta dintoasa dadea atacul in pestisori, plescaind cu mare putere apa. Era prima partida de pescuit in acel loc, nu cunosteam ce specii de peste mananca stiuca, ce areal exista acolo, ce mofturi si pretentii are, pentru ca depinde foarte mult cu ce naluci pescuiesti ca sa o poti ademeni. Am vazut multi obleti care faceau salturi spectaculoase la atacul stiucii, la suprafata, fapt pentru care am incercat pentru inceput cu o oscilanta mai mica, de forma unei frunze de salcie, care sa imite cat mai bine obletele. Dupa cateva lanseuri si fara nici o prezentare, am inceput sa ma deplasez pe malul apei. La un moment dat am vazut 3-4 carasi uitati de lume, batrani, undeva pe la 1 kg care se plimbau agale, lucru care m-a facut sa sper ca dintoasa este gata sa atace imitatia mea de caras. Am schimbat imediat naluca si am inceput lanseurile, dar din pacate fara rezultat. M-am gandit imediat ca ceva din strategia mea nu merge bine si trebuie sa schimb naluca, sa adopt o alta strategie. In acel moment un alt „crocodil mioritic” se ridica la suprafata si ataca feroce bancul de pestisori. Imediat am pus o rotativa „tandem” si am lansat exact in locul unde atacase dintoasa. Am recuperat usor si prima lovitura, primul atac. Am simtit-o la capatul liniei, nervoasa si feroce. Era in lanseta mea. Am recuperat usor, sub mine era un mal abrupt, in apa multa vegetatie, trebuia sa nu o las sa intre in vegetatie, dar sa si cobor de pe mal pentru a o putea recupera. Dintoasa era in fata mea, la 2 metri. Am apucat sa-i vad coloritul viu si natural si imi doream sa nu faca „lumanari”pentru ca era agatata destul de slab, dar in acel moment a inceput sa se distreze cu mine, facandu-mi un adevarat spectacol. Ultima lumanare a fost fatala pentru mine, a plecat nervoasa in adancuri. Eram insa bucuros ca acolo existau stiuci. Am reinceput lanseurile, dar fara rezultat.

Spre seara m-am incapatanat sa lansez numai cu oscilanta „Tzac”, o imitatie perfecta de caras mic, care mi-a adus prima stiucana pe aceea locatie, o piesa undeva la 48 cm. Cea mai mare placere a fost ultimul atac din ziua aceea cand „crocodilul mioritic” a muscat din „tabla” mea cu o cruzime rara… o data, de doua ori. Apucasem sa o vad si nu se mai termina, era groasa cat un picior si lunga de vreun metru. Din pacate a ratat naluca, dar mi-a dat speranta ca o voi gasi intr-o alta partida de pescuit.

Partenerul meu, pe acelasi mal nu avusese nici un atac. Incapatanat si perseverent a facut un ocol de mai bine de 2 km si a trecut pe partea cealalta. Dupa multe lanseuri, au aparut si primele atacuri, din pacate cu multe rateuri. Intr-un final m-am uitat la el cum lanseaza si recuperaza incet naluca. La un moment dat, o torpila s-a indreaptat spre naluca lui brazdand apa in doua si a lovit-o puternic si cu sete. Era dintoasa in lanseta, o piesa sarita bine de o jumatate de metru.

La intoarcere am tras cateva concluzii: o balta grea, cu multe obstacole, cu un substrat foarte diversificat, pe vremuri pe acolo a trecut un mare rau. Stiucile de acolo sunt foarte viclene, vorba unui localnic “au patru facultati” nu le prinzi cu una cu doua. Din experienta mea de stiucar stiu faptul ca dintoaselor le plac nalucile mari, insa se pare ca acolo exceptia bate regula si stiucile locului prefera nalucile de dimensiuni mult mai mici.

Fir Intins!