Roşioara (Scardinius erythropthtalmus)

Roşioara are un corp fusiform, mai mult sau mai puţin comprimat, acoperit cu solzi mari, groşi, bine fixaţi. Capul este mijlociu, botul scurt, gura mică, terminală, oblică, îndreptată în sus şi lipsită de mustăţi. Spatele şi abdomenul înaintea înnotătoarelor ventrale sunt rotunjite. Marginea înotătoarei dorsale şi anale sunt uşor concave. Înotătoarea caudală este adânc scobită, cu lobi relativ egali. Linia laterală este completă, apropiată mai mult de faţa ventrală, iar la nivelul peduncului este situată central. Lungimea obişnuită este de 20-25 cm, rareori mai mult şi o greutate corporală de 0,5-2,0 kg. Roşioara are o culoare albăstruie închis pe partea dorsală, uneori bătând în verde, cafeniu sau chiar negru. Flancurile sunt argintii, cu luciu metalic, iar partea ventrală albă. Ochiul este auriu, cu o pată roşie. Înotătoarea caudală, anală şi ventralele sunt albicioase sau cenuşii la bază, dar cu vârful roşu, foarte aprins.

Înotătoarele pectorale au puţin roşu la vârf, iar dorsala este cenuşie, bătând uşor în roşu. Roşioara se reproduce exclusiv în ape stătătoare, din aprilie până in iunie, când depune 90000-250000 icre pe vegetaţia submersă, de culoare uşor rozalie şi cu un diametru de 1,2-1,3 mm. Hrana acestui peşte constă din alge, vegetaţie submersă, viermi, larve etc. Roşioara preferă apele dulci, stagnante, cu vegetaţie bogată şi temperatură ridicată. Rezistă bine la variaţiile cantităţii de oxigen şi în general este fidelă locului de trai.