Nostalgie…

Iarna lungă și grea pentru pescar, mai ales când afară sunt -25  grade C si 30cm de zăpadă. Stau si mă gândesc ce e de făcut.  Nostalgie… vizionez un filmuleț de la concursul de pescuit din vară și deja mă simt mult mai bine când văd verdele frunzelor, luciul apei și soarele arzând pe cer, când aud cântecul broscuțelor și ciripitul sutelor de păsări care traiesc în jurul lacului de la Porumbești.  Mă simt de parcă aș fi prezentă acolo în momentul respectiv. Amintiri frumoase mă leagă de această baltă, începând de la vântul care se pornește de fiecare dată când arbitrul dă startul concursului și până la bucuria imensă pe care am trait-o în momentul când am câstigat locul I. Nu pot să descriu acel sentiment care pune stăpanire pe mine ori de cate ori particip la un concurs. Probabil adrenalina e de vină, crește la cote maxime, astfel ducându-mă într-o stare specială.

Cercetatorii spun că fiecare dintre noi încercam să ne ridicăm nivelul de adrenalină din sânge pentru că știm și simțim că ne face bine. Îmi aduc aminte cum a fost la primul meu concurs, dar să vă povestesc de la început.

Sunt pescarița de ani buni, dar nu participasem înainte la concursuri. Într-una din zile m-a cautat la  magazin un domn care mi-a povestit că el are o echipă de pescari, paricipă la diferite competiții și mă roagă dacă vreau să îl sponsorizam cu articole de pescuit, nadă, momeli. Eu am fost de acord și la primul lor concurs am ieșit și noi pe pistă să vedem cum se descurca băieții. Când am ajuns pe canalul de la Păulean urmăream participanții și……. din  acel moment am spus: vreau si eu echipă, vreau si eu să concurez.  Zis si facut, am început să caut femei, pescarițe, pe care le-am găsit foarte greu și în mult timp, după care deja în anul urmator ne-am înscris echipa de fete Amazon, în lista de competitori alaturi de celelalte cinci echipe masculine.  De aici încolo au urmat pregătirile, antrenamentele, concursurile. Și a fost bine.

La primul nostru concurs eu si fetele am avut emoții foarte mari, nu știam multe lucruri, pescuitul competițional e mult mai diferit fața de cel de agrement, nici nu se compară cele două. Dar, microbul ne-a prins dintr-una. La fiecare concurs am învățat ceva nou, era un experiment fantastic. Asteptam cu nerăbdare următorul concurs și nu ne deranja deloc faptul că trebuia să ne trezim duminică la ora cinci, din contră eram pline de energie, iar acum… am rămas doar cu amintirile plăcute pe care le-am petrecut în natură pe malul apelor. Da… e frumos să ai amintiri plăcute, dar din păcate mai avem și amintiri neplacute, cum ar fi de exemplu mizeria lăsată pe malul apelor de pescari, dar am sa revin cu acest subiect într-un alt articol, poate săptamana viitoare.

Vă recomand si dumeavoastra, fiți putin nostalgici,vizionați un filmuleț, uitați-vă pe postul PV-TV și  lăsați-vă gândurile să zboare în trecut reamintându-vă locurile frumoase și trăirile de pe malul apelor. Și dacă timpul vă permite, mai legați din când în când câte un forfac, o montură, etc.

Dar niciodată sa nu uitați: IUBIȚI NATURA ȘI AVEȚI GRIJĂ DE EA!