CUPA BUCOVINEI editia a-VI-a, Rogojesti 2020

(Un concurs unicat)

INTRO

Iată că a trecut şi a şasea ediţie a unui concurs de tradiţie deja: CUPA BUCOVINEI – ROGOJEŞTI!

Ȋn acest an, concursul chiar a fost unul unicat faţă de celelalte ediţii ale sale de până acum.

De ce? Foarte simplu. Ȋn primul rând, a fost ediţia cu cei mai mulţi participanţi, 39 de echipe. Tot unicat a fost şi numărul foarte mare al sponsorilor precum şi a cel al partenerilor. Numărul partenerilor media a fost, şi el, cel mai mare de până acum.

Dacă tot am folosit de mai multe ori cuvântul „mare”, FOARTE MARE a fost şi CMMC ştiucă de anul acesta, un record greu de egalat, unic probabil în istoria competiţiilor sportive de pescuit din România: ŞTIUCĂ MONSTRU DE 114 CM. Tot unicat este faptul că ştiuca a fost capturată de o pescăriţă,  d-na Anca Geangalău,  care a pescuit pentru prima dată pe Rogojeşti cu prilejul acestui concurs.

Şi vremea a fost mai mult decât prielnică (probabil că Cineva, acolo Sus, ne iubeşte), iar ambianţa a fost una deosebită.

Mulţumim tuturor celor prezenţi precum şi tuturor celor care au ajutat şi au făcut posibil acest minunat eveniment pescăresc!

SCURTĂ DESCRIERE

Chiar dacă noi, ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV BUCOVINA FISHING, abia terminaserăm  de organizat, sub patronajul LIGII ROMÂNE DE SPINNING, etapa a doua a Campionatului Naţional de Spinning din barcă 2020 (etapa de la Bicaz), în colaborare cu Asociaţia Bass Hunters, iată că totuşi, în ciuda timpului foarte scurt, am reuşit să punem pe picioare un concurs solid, cu mulţi participanţi, cu premii deosebite şi am reuşit, cred eu, un lucru minunat.

          Concursul s-a desfăşurat, cu unele mici excepţii (anunţate din timp) conform regulamentului LRS pentru anul 2020.

          Au punctat ştiuca (minim 40 cm) şi bibanul (minim 15 cm).

          Au existat două puncte de măsurare (în premieră), unul pe uscat şi unul pe apă, din barcă.

          Nivelul apei a fost fluctuant. Ȋn prima zi apa a crescut iar, în ziua a doua,  a scăzut simţitor.

          Peşti s-au prins în număr destul de mare, dovadă elocventă că pescarii prezenţi sunt pricepuţi în ceea ce fac.

          Concursul a avut trei manşe a câte cinci ore fiecare.

          Nu au fost accidente, incidente sau alte lucruri neplăcute.

CE N-A VĂZUT PARISUL

Când vorbeşti despre ştiuci cu adevărat mari (ingens lucius, după cum le numeau latinii), pentru care rigla de măsurare, cea de 1 metru lungime, nu mai este suficientă, gândul îţi zboară, involuntar, spre alte meleaguri decât cele româneşti, şi, cu precădere, spre Suedia. Şi totuşi, iată că nu trebuie să străbaţi mări şi ţări pentru a prinde ştiuca vieţii tale. Rogojeştiul are asemenea exemplare, de poveste, în colecţia sa acvatică.

Ceea ce a reuşit d-na Anca Geangalău în acest concurs, în primele momente ale sale, ca să respectăm cât mai fidel realitatea, este ceva ce tinde spre titlul de legendă în folclorul competiţiilor sportive din România. Felicitări d-na Anca!

Dar, cel mai bine, ar fi să ascultăm ce are de spus campioana noastră despre ştiuca în cauză, despre concurs în general, despre organizatori.

D-na Anca:

„Ediţia cu numărul 6 a „Cupei Bucovina” de pe lacul Rogojești, organizată de către Asociația Club Sportiv Bucovina Fishing, a fost primul concurs de pescuit la care am participat vreodată. Împreună cu șotul meu, Stefan Geangalau, am decis să ne bucurăm de un week-end liniștit la pescuit, alături de prieteni şi de pescari profesioniști, într-un cadru organizat şi o locație nouă, pe un lac pe care nu mai pescuisem până acum, fără a avea însă nici un fel de așteptări, dar rezultatul obținut a fost cu adevărat spectaculos.

Ȋn ziua de dinaintea concursului, am ajuns destul de târziu la Rogojeșt, dar totuși am reușit ca să ieşim pe apă şi să pescuim în jur de trei ore pentru a ne face o idee despre lac (adâncimi, praguri, platouri) iar soțul meu a capturat o știucă de 69 cm pe apa mare, de aproximativ 6m. La acel moment ne gândeam că această știucă ar fi putut să fie captura concursului daca am fi prins-o într-una dintre manșe. Au urmat apoi câteva știuci mici şi câţiva bibani prinși doar pe platouri cu apa de 3 – 3.5m. Am decis, împreună, ca a doua zi să pescuim din nou pe apa adâncă, poate avem șanse ca să prindem o știucă mai mare.

Sâmbăta, în prima manșă a concursului, în urma tragerii la sorţi, am plecat de pe poziţia 7 şi ne-am poziționat pe un prag cu cădere de la 4.5m la 6m. La prima lansare am avut deja un atac dar am ratat peştele, am mai aruncat încă o dată, tot in acel loc, dar nimic, iar la a treia lansare a venit surpriza concursului. După câteva ture de mulinat mi-am dat seama ca avem de-a face cu un peşte foarte mare, ce ținea fundul apei şi nu reușeam deloc ca să îl ridic la suprafață. Având în lanseta o asemenea captură, emoțiile au început să îşi spună cuvântul şi, de teamă să nu pierdem peştele, l-am rugat pe soțul meu să preia lanseta. A urmat un drill de aproximativ 15 min, crezând inițial că am prins un somn mai mare , după mișcările ample şi lente de pe fundul apei. După 10 min de drill am reușit să vedem monstrul de la capătul firului, un exemplar de știucă la vederea căruia ni s-au înmuiat picioarele şi inima a început să ne bată accelerat, nu cred că există pescar care să nu fi simțit acest sentiment, un exemplar pe care amândoi l-am măsurat din ochi ca având peste 1m. Cu ceva emoții am reușit să aducem știuca în barcă şi am plecat direct către mal pentru maturatoare. Rezultatul deja îl cunoaște toata lumea, 114 cm, un posibil record în competițiile de spinning din Romania.

A fost un moment splendid şi plin de emoții! Am participat la primul concurs de spinning unde am reuşit să stabilesc un posibil nou record în competițiile naționale de spinning,dar, totodată, şi un nou record personal (anteriorul a fot o ştiucă de 98 de cm).

Mulțumesc organizatorilor: Asociației Club Sportiv Bucovina Fishing, pentru toate eforturile depuse şi organizarea ireproșabilă, cât şi sponsorilor pentru toată implicarea şi, bineînțeles, șotului meu cel care a ajutat la capturarea acestui „monstru”. Se știe prea bine că peștii mari sunt cei mai greu de păcălitşsi sunt mândră că noi, ca şi echipă,  am reușit să facem asta.

Cu siguranță  vom participa şi anul viitor pentru ca ne-am simtit extraordinar.

Echipament folosit: – lanseta Delphin Baitcast HOAX 206cm 7-28g – Mulineta baitcasting Delphin Orix – fir textil Dephin Nexo 12, 0.18mm – înaintaș fluorocarbon Delphin 0.6 mm -guma folosita: ramane secret.”

Mai trebuie să amintim şi faptul că, în manşa a treia, dl. Marcel Bilan a prins o ştiucă de 90m de cm. Aşadar, are balta peşte!

Recordul la biban a fost un exemplar de 35 de cm, pescuit de către dl. Pavel Şoiman.

IV – PODIUMUL

Mihai îşi schimbă adversarul, dar năravul ba.

Este vorba despre nimeni altul, decât despre dl. Mihai Nicoară, câştigător şi la ediţia precedentă. Acum a concurat alături de dl. Florin Poenari şi împreună au format o echipă imbatabilă.

Amabil, ca de obicei, dl Mihai Niocară ne-a împărtăşit unele gânduri din şi despre concurs.

Mihai Nicoară:

“Ma simt minunat !!! E incununarea muncii mele depuse pe apa si certitudinea faptului ca nimic petrecut anul trecut nu a fost intamplator. Ba chiar as putea spune ca am fost mult mai bine reusind sa castig toate cele trei manse.

E clar ca pe an ce trece nivelul competitiei si al competitorilor creste. Majoritatea am vazut ca detin motoare termice, electrice, barci din ce in ce mai mari, naluci de top, lansete si scule calitative. In zilele noastre cand informatia este la indemana fiecaruia cred ca acest concurs va deveni din ce in ce mai acerb.

Din pacate, anul acesta, evenimentul a fost putin umbrit de aceasta pandemie ce ne-a dat tuturor vietile peste cap. Dar acest lucru nu stirbeste cu nimic efortul depus de organizatori care s-au straduit sa faca lucrurile pe masura asteptarii concurentilor. Daca adineaori am spus ca nivelul competitorilor creste an de an , pot afirma cu certitudine si faptul ca nivelul de organizare e in continua crestere. Ma refer aici si la felul in care s-a pus accent pe regulamente, o grija mai mare pentru eliberarea pestilor capturati si sa nu uitam de realizarea unor trofee deosebite , fapt incantator din punctul meu de vedere. Sa nu uit de implicare in atragerea sponsorilor,concursul avand niste premii substantiale, fapt ce a facut ca nivelul de interes sa creasca foarte mult. Cu siguranta ar mai fi multe de spus despre organizatori dar as prefera sa mai scriu si la anul :))

Pentru noi au functionat cel mai bine nalucile soft de la Relax, in speta Kopyto de 5 si 7,5 cm. albe, alb cu negru, portocaliu cu negru si cateva voblere de la firma Booyah.

Am gasit destul de greu pestii in mansa 3. Asta pana am dat de ei, apoi totul a devenit facil.

Concentrare, rigurozitate, atentie, rutina concursurilor de-a lungul anilor. Castigand toate trei mans la o diferenta mare de centimetrii fata de competitori, imi permit sa spun ca noi nu am avut puncte slabe acest concurs.

Doresc fire intinse tuturor cititorilor F&H si nu uitati, pescuiti cu responsabilitate sa putem lasa si copiilor nostrii ape cu pesti de care sa se bucure si nepotii nostrii si ai lor .

Multumesc inca odata organizatorilor, sponsorilor, concurentilor, tuturor celor implicati in acest eveniment si va doresc sa duceti cat mai departe traditia acesui frumos concurs revazandu-ne sanatosi an de an pe apa !”

Pe locul doi, prietenii noştri din Botoşani, dl. Marcel Ghoerghiţă şi dl. Cătălin Pădurariu.

Să vedem ce au spus!

Cătălin Pădurariu:

Cum am sărit,din şifonier, direct pe podium.

Pentru mine, Cupa Bucovinei de la Rogojesti, este un reper in an, la fel cum e Craciunul sau ziua mea. Concediul sau alte deplasari se invart in jurul acestui eveniment. Anul acesta a fost dead line pentru un proiect personal, inspirat tot de acest concurs : o barca de pescuit tip Jon Boat construita folosind tehnica stich and glue. Din fericire am reusit sa o fac navigabila, insa fara nici un fel de finisaj de ordin estetic, lucru care ne-a facut sa fim numiti „baietii care pescuiesc din sifonier” Sunt la a 3-a participare, prima dintr-un caiac facut tot de mine, a doua din gonflabila si acum…din „sifonier”.

Datorita unui cumul de factori, partener mi-a fost Marcel Gheorghita despre care spun fara falsa modestie ca este cel mai bun pescar de rapitor pe care il cunosc. Acest lucru m-a onorat si complexat in acelasi timp. Lipsa mea de experienta ar fi putut la un moment dat sa surclaseze priceperea lui.

Anul acesta s-au prezentat 39 de echipe iar eu visam naiv sa ne clasam in primii zece. Nivelul competitional a crescut de la an la an. Gonflabilele s-au transformat in bass boat-uri cu multi cai si sonare precum tv-ul meu de acasa. Am luat startul cu emotii mari si frustrari ca electricul pentru manevre, nu ajunge la apa.

Gasisem un loc care daduse ceva pesti in antrenament si am incercat sa-ajungem la el cu gps-ul de pe telefon. Dupa o slujba cu multi sfinti coborati am renuntat la tehnologie si am mers pe intuitia colegului meu. Ancora la apa. Lansam si incet , incet incep sa intre primii bibani. Zbrr telefonul. Primesc un mesaj ca primul peste masurat e o stiuca de 114 cm. Il consider o gluma si raman cu ochii pe firul lansetei. Gluma nu e gluma si moralul meu scade precum pretul petrolului la bursa. Marcel ma aduce cu picioarele pe pamant si imi spune ca fiecare peste conteaza iar 5 bibani de 23 cm depasesc stiuca aia. Facem numarul de pesti, mai schimbam dintre ei iesim la mal cu o medie de 23 cm. Mansa a doua o vedem cu totii ca pe lupul cel rau. Caldura amiezii era sufocanta, facand balta o uriasa tigaie uitata pe foc. Pestii intra greu. Colegul reuseste o stiuca la primul lanseu si incepem sa prindem curaj. Un biban mai ibracat inghite complet guma si eu ma stradui sa-l operez fara prea mult chef. Aud din spate: – Fiecare peste conteaza, si ar fi bine sa fie viu dupa ce-i scoti jigul ! Operatia reuseste insa decidem sa masuram. Cu mult efort ne facem pestii si iesim la mal istoviti de caldura naucitoare si Posibilitatea de a fi in primii zece devine reala si ne propulseaza cu si mai mari emotii in mansa cu numarul 3. Dimineata incepe bine, ne facem treaba si reusim cei 10 pesti destul de repede. Schimbam repede pestii mici si alergam grabiti spre locurile care au adus stiuci in concurs. Nu a fost sa fie.

Marcel cu fisele de la masuratori in mana facea calcule cu o fata serioasa. La un moment dat imi spune ca daca avem ceva noroc putem prinde podiumul, daca ceilalti nu fac nr de pesti sau sunt mai mici decat ai nostri. A avut dreptate.

Am iesit pe 2 si asa am inteles si eu de ce”fiecare peste conteaza”. Multumesc cu aceasta ocazie organizatorilor care reusesc de fiecare data sa fie peste asteptari si nu in ultimul rand partenerului meu de la acest eveniment care mi-a oferit ocazia de a pasi alaturi de el pe podium.

Fire intinse si sa ne vedem sanatosi la anul!

Marcel Ghoerghiţă:

“Ca in fiecare an, Rogojestiul ne surprinde in mod placut.

Anul asta, datorita sezonului cald cu ape mari, vegetatia submersa a disparut in totalitate. Asta a fost prima supriza in ziua antrenamentelor. A trebuit sa pescuim pe ape mai adanci, cu jiguri mici, maxim 3 gr. A doua surpriza a fost ca pestii mancau ciudat, timid, nu simteai atacul, simteai ca e agatat. Deci a trebuit sa lucram si la finete. Lucru cu care colegul din echipa nu era prea obisnuit, dar, cu atentie si concentrare, a reusit sa prinda multi pesti.

Am plecat in prima mansa oarecum dezorientati, aplicatia de localizare de pe telefon n-a vrut sa mai porneasca. Ne-am pus pe un loc oarecum cunoscut, dupa reperele de pe mal, si am inceput sa pescuim cu naluci mici, inchise la culoare, pe gramaje de 2 gr. Dupa cateva repozitionari, am reusit sa capturam cativa bibani punctabili. Am plecat la masurat spre barca cu arbitrii. Cat timp am masurat, am observat o barca in apropierea noastra, care pescuia pe o structura subacvatica cunoscuta de localnici. Fiind in pana de idei, ne-am ancorat si noi pe structura aia si acolo am inceput timid sa prindem bibani mici. Dupa o noua repozitionare care ne permitea sa pescuim structura in alt mod, si alternand nalucile, am inceput sa prindem alti bibani cu talia mai mare. La sfarsitul primei manse, am avut o media a pestilor in jur de 23 cm, ceea ce ne-a clasat pe pozitia a 6.a

A doua mansa a inceput pe o vreme caniculara, fara nici o adiere. Fapt care a influentat si apetitul pestilor. Stiam ca spre seara pestii vor incepe sa se hraneasca. Dar cine putea avea rabdare pana atunci? In concurs vrei sa prinzi toti pestii in primele 10 minute. Problema era unde pescuim. Am abordat din prima locurile de pe apa adanca si am schimbat un pic strategia. Eu am dat primele lanseuri cu o shad alb mare, special pentru stiuca, iar colegul a insistat la biban. La primul lanseu, am un atac ferm si intep o stiuca de 42 cm. Asta ne ridica moralul si ne motiveaza. Mai prinde colegul un biban…si cam asta a fost tot pentru urmatoarele 2 ore. Am insistat pe alte locuri, dara fara rezultat. Ori nu erau acasa pestii, ori dormeau. Intr-un final, revenim pe vechea structura, decisi sa ne insistam pana prindem cei 10 pesti punctabili. La un moment dat, un atac ma face sa cred ca am un biban mare in carlig. Doar ca firul falfaia liber. Ii arat colegului ca am avut o stiuca si a taiat. El lanseaza si imediat o prinde. 46 cm. La guma de biban. Funny. Insistam, luam bibani nepunctabili. Mai scobim cate unul mai marisor. Si reusim intr-un final sa ne facem cei 10 pesti, incluzand cele 2 stiuculite. Datorita lor, iesim iar pe locul 6 in mansa. Dar constanta ne pozitioneaza la final de zi pe locul 3 la general.

Iesim, ne hidratam corespunzator, facem rapid un gratar consistent, continuam sa ne hidratam, mai socializam cu gazdele primitoare, si ne bagam tarziu la somn, cu ganduri mari pentru ultima mansa.

A doua zi dimineata. Greu tare. Supra hidratarea dauneaza starii generale. Cand scoteam ancora, aparea durerea de cap. Motorul termic parca mugea. Mulineta parca macina nisip. Sa nu faceti ca noi!

Eee…tinand cont de celelalte 2 manse, am stabilit strategia: stam pe apa adanca, facem 10 pesti mai mari, over 20, si apoi poate ciupim si o stiuca. Lucru care s-a si intamplat. Cel putin prima parte. Cea cu bibanii. Ca la stiuci … am insistat degeaba. N-am stiut cum. Dupa concurs am aflat ca trebuia dat cu naluci mici, 5-7 cm, nu cu 10-12. Toata viata invatam!

Dar cei 10 bibani masurati au avut o medie peste 23 cm. Si ne-au pozitionat pe locul 3 in mansa. Deja eram in carti. Asteptam sa vedem ce au facut ceilalti, mai ales ca primul loc era deja ocupat de Mihai Nicoara, tatal stiucilor si bibanilor de pe Rogojesti. Bravo lui, si-a asumat o strategie care a dat rezultate.

La premiere, o premiere ciudata, ca in vremuri de pandemie, cu masti si distantare sociala, aflam ca suntem pe locul 2. Surpriza! Faina surpriza!

            Ca si concluzie, un concurs bine organizat, cu gazde inimoase, ca de obicei, cu sponsori marinimosi si numerosi, cu concurenti din ce in ce mai buni, pe o pista care are foarte multi pesti, unii de talie impresionanta. Asteptam urmatorul concurs, la care vom participa cu mare drag!”

Pe treapta a treia a fost echipa formată din domnii Liviu Blându şi Mihai Bursuc.

FELICITĂRI !

V- SCURTĂ ȊNCHEIERE

Prea multe nu mai am de adăugat, fotografiile vorbesc de la sine, cred.

Doar câteva mulţumiri vreau să aduc partenerilor noştri:

• AJVPS Botoşani, cei care sunt administratorii resurselor acvatice vii de pe acumularea Rogojeşti, şi care ne-au pus la dispoziţie, cu titlu gratuit, locaţia pentru concurs;

• Ligii Române de Spinning, în special domnului preşedinte Ciprian Hrişcă, pentru faptul că a fost de acord ca să facem concursul cu regulamentul LRS, precum şi pentru premiul trimis: o participare gratuită pentru echipa de pe locul 11 (împlinindu-se 11 ani de la înfiinţarea ALRS anul acesta) la una dintre etapele CN de Spinning din Barcă  a LRS în anul 2020;

• The Fishing and Hunting Channel şi în special d-lui Cristi Albu, pentru ajutorul acordat;

• Partenerului nostru de la Bicaz şi de aici: SC ROTMAC-ECO SRL pentru substanţialul sprijin financiar acordat;

• CRE Bacău, cei care luptă asiduu împotriva braconajului piscicol.

De asemenea, mulţumim fotografului evenimentului, dl. Iocel Zavaliche, care a venit de la mare distanţă pentru a ne ajuta, în mod gratuit, la acest eveniment.

(https://www.facebook.com/zavaliche.iocel)

Şi, nu în ultimul rând, colegilor de club, şi nu numai,  care s-au implicat în eveniment!

Vă las, în continuare, să priviți câteva imagini din concurs, marea lor majoritate fiind surprinse de către dl. Iocel.

Vizionare plăcută!

Să ne vedem cu bine şi în anul 2021, la ediţia numărul şapte, a CUPEI BUCOVINA – ROGOJEŞTI!