In spatele medaliei

Ori de cate ori aud fraze precum “Lotul Romaniei”, “Reprezentativa Tarii” sau “Echipa Nationala” imi amintesc de ce sunt roman. Intr-o lume cu stiri fabricate pe absolut toate nivelurile, doar sportul prin rezultatele inregistrate si relatate a devenit singurul instrument care mai poate trezi in mine nationalismul. “Uite ca se poate!” imi zic si ma imbat cu apa rece constient ca Bachus nu ma va vizita la o sueta in tot acest timp. Din pacate in ziua de azi se pare ca performanta sportiva, indiferent de ramura practicata, a ajuns la nivel de “sansa” sau “noroc”, uneori “bulan”. Lipsa de fonduri, lipsa de implicare din partea structurilor statului, fac ca astfel de cuvinte sa apara din ce in ce mai des pe buzele unora care stau in umbra sporturilor romanesti, departe de ochii suporterilor.

Fie ca sunt preliminarii, semifinale, finale orice reusita o iau ca atare si incerc sa raportez nivelul atins ca performanta cu nivelul investitiilor realizate. Bani, timp, determinare, sacrificii, toate se numesc investitie cand este vorba de sport. Sau asa imi place sa cred.

Ultimul “Uite ca se poate! “ l-am strigat in sinea mea cand am aflat ca am castigat TUC-ul ( Trout Union Cup ), sau in traducere o competitie cu rezonanta care s-a tinut pe meleagurile noastre. Pestele tinta este pastravul in acest caz.

Greu sau usor, nu sunt in masura sa apreciez, dar pot saluta performanta. Asta am si facut si mai mult decat atat, am incercat sa duc vorba cat de departe am reusit. M-am simtit mandru sa vad ca dupa ani de zile de “moarte clinica”, mai multe ramuri din pescuitul romanesc de performanta au inceput sa ofere rezultate care trec numele nostru in arhive internationale. Ultimii 6 ani as spune ca sunt mai inchegati din acest punct de vedere.

La scurta vreme dupa aceasta performanta, au loc mondialele de pescuit de la mal. Aceeasi specie tinta, pastravul, implicit aproape aceeasi oameni care au castigat TUC-ul.

Lotul Romaniei avea sa fie prezent si sa obtina un loc final nu tocmai potrivit (pentru mine cel putin, nebunul cu asteptari) raportat la ultima reusita notata mai sus.

Am asteptat cu mare interes un rezumat al acestei expeditii. Voi fi sincer si va spun ca in toata aceasta asteptare, am avut porniri animalice, nu reuseam sa pun pe coala decat ganduri rele si oricat incercam sa devin obiectiv, nu reuseam decat sa concep fraze acide, demne de stirile din ziua de azi de la televizor … “Ura!!! Am infrant !!!” sau “Uite TUC-ul, unde-i Mondialul?!”.

A sosit si mult asteptata analiza, venita din partea capitanului de lot, o analiza destul de stufoasa si cumva incriminatorie pe alocuri. Cel putin asta am inteles eu si am simtit nevoia de dialog. Simt ca oricare ar fi disciplina din pescutul de performanta, atat lotul cat si rezultatul ma reprezinta.

Citind gandurile lui Lucian Constantin, pe vreme ce avansam in text, multe intrebari imi apareau in minte, in majoritatea lor, la fel de acide ca la momentul la care asteptam aceasta analiza.

Un pahar cu apa rece, fumul de tutun ars si dialogul cu un prieten implicat in fenomen m-au ajutat sa imi infranez toata aceasta energie negativa si sa incerc sa aloc timp pentru a afla opinia mai multor oameni in care am inclus componenti ai lotului dar si pescari activi in campionatul national, dar care nu au “jucat” in acest an la mondiale.

Am formulat 4 intrebari in acest sens, intrebari menite sa concentreze cumva aceste pareri si care au avut ca tinta oamenii din spatele sportivilor.

O analiza de data asta la fel de rece ca si apa din paharul de mai sus. ”Daca are iz si de autoanaliza, atunci numai bine, pentru ca NUMAI prin dialog putem evolua si primul pas este sa ne recunoastem minusurile” am gandit cand am construit intrebarile.

Desi par banale, va asigur ca sunt pline de emotie, iar pentru un om care isi reprezinta tara, intr-un mod sau altul, au o alta semnificatie. Sunt extrem de dure. A fost pactul pe care l-am facut cu mine insumi: “renunt la orice dar nu la ideea de a ramane dur si rigid in obtinerea unor opinii cat mai sincere…”.

Plecand de la ideea ca am castigat un concurs puternic si cu rezonanta, dar avand o evolutie ulterioara nu tocmai relevanta, iata si setul de intrebari la care vom afla impreuna cine si cum a raspuns.

1. Privind rezultatul din acest an al lotului de la mal la mondiale, consideri ca te reprezinta ca pescar roman performanta obtinuta?
2. Am castigat TUC-ul cu aceiasi oameni care au mers la mondiale. Unde ar mai trebui lucrat din punct de vedere al echipei?
3. Este un rezultat pertinent cel din acest an?
4. Cum vezi evolutia lotului in continuare?

Vom descoperi in cele ce urmeaza oamenii din spatele medaliilor. In final retineti un lucru: in spatele oricarei performante stau oameni. Oamenii nu sunt perfecti. Daca lasam orgoliile si ne recunoastem minusurile, sunt de parere ca vom evolua. In ce directie? Vom afla chiar de la cei ce merg cu tricolorul pe umeri.

1. Privind rezultatul din acest an al lotului de la mal la mondiale, consideri ca te reprezinta ca pescar roman performanta obtinuta?

Radu Vlasiu (component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM)  – Desigur ca fiecare persoana cu drag de tara si-ar dori ca tara lui sa obtina cele mai bune rezultate si asta indiferent de ce fel de competitie este vorba. La fel si eu, mi-as fi dorit un loc mult mai bun pentru Romania, mai ales ca la asta am putut pune un umar si eu.

Lucian Constantin (capitan al lotului national al Romaniei la CM) – Din punct de vedere al unui pescar de pastrav de pe mal, si avand comparatia cu alti concurenti din alte natiuni pe care i-am observat la campionatele modiale cum evolueaza, DA – consider ca performanta obtinuta de lotul national de anul acesta este la nivelul performantei sportivilor ce ne-au reprezentat. Asta o spun deoarece am vazut live evolutiile altor sportivi, iar strategiile lor de concurs sunt absolut logice, calculate si organizate. Fiecare pas, la fiecare minut din cele 45 rezervate fiecarei manse sunt gandite si respectate ca strategie generala de echipa.

Raul Groza (component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM) – Practic ma reprezinta pentru ca acesta a fost rezultatul, teoretic nu ma reprezinta pentru ca stiu ca puteam mai mult. Dar asta este, mergem mai departe, invatam din greseli (pentru ca eu personal am facut cateva greseli, dar mi-am dat seama prea tarziu) iar la un nivel ca acesta esti „taxat” fara doar si poate! Speram insa, prin multe ore de antrenament, concentrare si un gram de noroc, ca data viitoare (daca voi reusi la sfarsitul campionatului sa fiu in lot) sa fim, de ce nu, chiar pe podium !

Stefan Dinu ( membru activ in campionatul national) – In mod evident…  am participat la 6 competitii in anul care a trecut, iar cei 5 componenti ai lotului national sunt cei mai buni. Daca ma multumeste rezultatul… Pe nimeni nu multumeste un rezultat mai jos de podium. Suntem pescari de competitie si tot timpul vrem primul loc.

2. Am castigat TUC-ul. cu aceeasi oameni care au mers la mondiale. Unde ar mai trebui lucrat dpdv al echipei ?

Radu Vlasiu (component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM) – Echipa de la TUC s-a confruntat cu doua situatii diferite: una ar fi ca in Romania s-a pescuit pe o apa destul de tulbure, unde participanti nu puteau folosi tehnici prea speciale sau daca le foloseau nu mai aveau efect, pe cand in Slovacia s-a pescuit pe o apa perfect limpede unde tehnica si experienta si-au spus din plin cuvintul. Pe de alta parte, desi capitanul a identificat problemele lotului, nu a identificat si solutii la acestea, multumindu-se doar in a le expune si lasand concurentii sa decida ce ar trebui facut. Sigur ca este dificil sa decizi in numele cuiva, dar cand este vorba de echipa, fiecare actiune conteaza. De pilda o sedinta cu fiecare concurent separat, unde sa se analizeze fiecare aspect si sa se traga concluzii individuale tematice, ar fi fost mai folositoare decat aceea de grup unde fiecare a luat ce a vrut fara a evalua posibilitati alternative.

Lucian Constantin (capitan al lotului national al Romaniei la CM) – Intr-adevar, am castigat TUC-ul cu aceeasi oameni cu care am fost la modiale, acelasi lot national finalist in 2015: Paul Malutan, Raul Groza, Sabin Buzatu si Ionut Marinuc (Radu Vlasiu nu a participat la selectia pentru TUC). Trebuie spus, si este important de punctat, ca eu am decis sa facem o calificare a celor ce vor participa la TUC. Chiar daca unii dintre titulari nu s-au calificat in echipa Romania 1 pentru TUC, tot eu am decis ca lotul reprezentativ al nationalei sa ne reprezinte la TUC in echipa Romania 1. De laudat sunt cei care s-au calificat in locul lor, dar si-au cedat locul lotului national. Si bine au facut pentru ca rezultatul final la TUC a fost unul neasteptat chiar si pentru noi. Unde mai trebuie lucrat, sunt multe de comentat, dar ma voi rezuma la un singur aspect. Avem doua optiuni pe viitor: Fie renuntam la organizarea pe echipe, runneri, capitani, manageri etc. si vedem cat de buni putem sa fim fara prea multe complicatii (Radu Vlasiu a demonstrat ca se poate), fie ne asumam deciziile generale si respectam o strategie de echipa. Nu cred ca exista solutii de mijloc.

Raul Groza ( component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM ) – Au fost 2 concursuri diferite pe doua ape diferite. Desi NU am pescuit in Odorhei niciodata pana la antrenamentul oficial dinaintea TUC-ului, parca am avut mai multa incredere, „jucam” acasa, ne simteam bine si ne doream cu totii incepand de la staff pana la concurenti sa aratam ca nu suntem chiar de nebagat in seama. Spre surprinderea noastra, se pare ca am reusit mult mai mult iar spre mondiale plecam cu un moral foarte bun. Iar asta poate ne-a tradat. Pentru mine este foarte simplu: trebuie mult mai multe ore de antrenament pe ape diferite, .de asta cred ca avem noi cea mai mare nevoie, restul le facem noi !

Stefan Dinu ( membru activ in campionatul national ) – Niciun concurs nu seamana cu celalalte. Poti avea un rezultat fantastic urmat de un concurs execrabil. Aici e diferenta intre un campionat national multi etapa si un singur campionat mondial: trebuie sa dai totul intr-un singur concurs. Acum, analizand rezultatele principalelor echipe (Italia, Rusia, Slovacia, Bulgaria), se vede clar ca au un sistem capabil sa reproduca rezultate bune si foarte bune. Cred insa ca presiunea unui campionat mondial genereaza un stres unic si aici ar trebui lucrat cel mai mult.

3. Este un rezultat pertinent cel din acest an?

Radu Vlasiu ( component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM ) – Desigur ca nu este un rezultat deloc binevenit sau favorabil, pe de alta parte doar un concurent in prima zi a fost acomodat cu presiunea unui campionat mondial, iar in a doua zi doar 2, deci din acest punct de vedere locul 10 este bunicel, de fapt eu ma asteptam la un loc 7 maxim 8.

Lucian Constantin ( capitan al lotului national al Romaniei la CM ) – Pista aleasa de slovaci a fost una foarte dificila (din punctul nostru de vedere), iar valoarea echipelor a fost si cea pe care o vedem si in clasament. Consider ca cei care au avut cea mai multa experienta in pescuitul de pastrav pe raurile naturale au fost si cei mai bine clasati. Noi trebuie sa recunoastem ca nu avem piste si nu avem nici sportivi care sa practice in mod curent un pescuit de placere la pastrav de rau. Raurile noastre sunt praf, sunt super braconate, super poluate si greu accesibile pentru cei care participa in campionatul national.

Raul Groza ( component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM ) – Asa se pare ca este . Una calda, una rece ! Orice ar fi, am scris istorie si nu stiu daca va mai scrie cineva curand, ce am realizat noi, desi imi doresc din toata inima.

Stefan Dinu ( membru activ in campionatul national) – Da este un rezultat pertinent. Indiferent daca ne place sau nu acesta este punctul in care ne aflam. Trebuie analizat intregul sistem competitional si identificate punctele ce trebuie imbunatatite. In orice caz eu unul nu vad „defecte” majore in sistemul nostru competitional. Insa la acest nivel orice mic detaliu poate deveni fantastic de important.

4. Cum vezi evolutia lotului in continuare ?

Radu Vlasiu ( component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM ) – Din punctul meu de vedere, un lot solid cu pretentii la podium, ar trebui facut ca la slovaci, respectiv media clasarilor in campionatul national din ultimii 3 ani, plus ca ar fi nevoe de un capitan pentru mai multi ani, deci cu experienta, ceea ce nu spune ca cel de anul acesta nu are experienta, inseamna doar ca nu ar trebui schimbat anul viitor. Sau daca nu mai vrea sa fie capitan atunci urmatorul ar trebui ales pentru 3 ani.

Lucian Constantin ( capitan al lotului national al Romaniei la CM ) – Lotul national a evoluat foarte mult in ultimii ani. Castigarea TUC nu este intamplatoare, iar anul viitor concursul va avea loc in Italia, am inteles de la italieli ca intr-o zona similara cu raul Tarnava Mare. Poate atunci vom avea si noi sansa noastra. Poate faptul ca avem un campionat national in acest an pe un rau cu peste permanent ne va ajuta sa devenim si mai experimentati. Si poate asa putem ataca si noi locurile din varful piramidei pescuitului de pe mal la pastrav.

Raul Groza ( component al lotului national, reprezentant al Romaniei la CM ) – Mai avem un TUC in toamna, unde va participa inca lotul acesta, plus restul clasati in primii 10, din clasamentul general 2015 . Sper ca vom face o figura frumoasa si asa vom arata ca nu a fost o intamplare castigarea TUC-ului !

Stefan Dinu ( membru activ in campionatul national ) – Evoluam in continuare si in sensul bun. Desi in acest an consider ca organizarea intregului campionat pe o singura pista este o eroare grava care ne va costa in capacitatea de adaptare a pescarilor in conditii diverse (de exemplu tot acest campionat apa va curge din dreapta in stanga iar la un concurs in care apa va curge invers membrii lotului se vor simti cam … stangati pana se vor adapta). In rest organizarea tehnica a competitiilor a ajuns la un punct optim, vin constant oameni noi si puternici, avem la dispozitie echipamente de ultima ora. Cred ca am putea imbunatati experienta competitionala prin participarea la competitii internationale in tarile vecine si modificare modului de selectie a lotului asemanator Rusiei: lot largit la sfarsitul acestui an (10-12 persoane) urmand ca rezultatul de la TUC – editia de primavara sa definitiveze lotul restrans (5 sportivi). Poate chiar sa incercam o analiza multi anuala a clasarilor sportivilor in ultimii 3/5 ani si formarea lotului pe criterii multianuale. Oricum cred ca totul tine acum de detalii. Cred ca in cele din urma va exista un declic, planetele se vor alinia si zodiile ne vor zâmbi, moment in care vom urca pe podiumul mondialelor. Pana atunci trebuie sa devenim mai buni. Cu adevarat mai buni.

Paharul cu apa rece pe care l-am servit cum va spuneam in primele randuri se pare ca l-a mai servit si Stefan. Pe langa vorbele frumoase, ideile mai mult sau mai putin tehnice, pe langa sperante si aspiratii, acum veti intelege, sper eu, de ce am folosit in primele randuri cuvinte precum “sansa”, “noroc” sau “bulan”.

Stefan Dinu (membru activ in campionatul national)

Realist vorbind insa, trebuie sa analizam cateva chestiuni:

1. Avem doar 5 ani de competitii in conditii de campionat mondial. Si genul asta de pescuit nu poate fi reprodus decat in conditii de competitie. Deci nu te poti antrena in afara competitiei decat in anumite aspecte.
2. Legal, competitiile nu pot incepe decat ;a 1 mai. Campionatul mondial este de obicei organizat in ultimul weekend din mai. Ceea ce inseamna ca un sportiv, membru al lotului nu are la dispozitie decat 2-3 week-end-uri de pregatire. In cel mai buna caz este posibil sa existe si o etapa a campionatului national in aceasta perioada. Pentru ca repet: nu exista antrenament complet fara competitie. Aici cred ca noi avem un mare handicap.
3. Masa de selectie pentru un lot de 5 oameni este de 30 de sportivi. Italia, Slovacia, Rusia au la dispozitie peste 1000 de sportivi din care sa selectioneze cei mai buni 5 sportivi. Desi vad cam aceeiasi sportivi aparand in loturilor nationale. Dar evoluam si poate peste 10 ani vom ajunge la un campionat complex la care participa 300-400
4. Mare majoritate a sportivilor angrenati in campionatul national locuiesc in orase mari (Bucuresti, Cluj, Brasov, Sibiu) avand deci acces dificil la ape de munte, sunt angajati sau antrepenori deci pescuitul este un hobby pentru toti iar apele de munte ale Romaniei au atins un punct critic inferior din punct de vedere al populatiei de salmonide.

Aceste fiind spunse vedem ca avem de-a face cu conditii destul de dure pentru ca un sportiv sa exceleze cu adevarat. Si nici nu am abordat problema financiara, problema care este insa una foarte importanta.

In spatele oricarei performante stau oameni. Oamenii nu sunt perfecti. Cu bune si cu rele, mergem mai departe.

Pana data viitoare, spun HAI ROMANIA!

Radu Dascalescu