Bijuteriile ascunse ale Lacului Tancabesti 1

Am ramas cu amintirea unei adevarate bijuterii din adancurile lacului si o poveste ce va fi spusa generatii la rand in familia mea.

Autor: Vincent J. Renard

Toamna timpurie a fost si va fi mereu preferata mea dintre toate anotimpurile anului. Departe de valurile de caldura din lunile precedente, cu zile mai racoroase si nopti (aproape) friguroase, aer curat si o paleta incredibila de culori: verde, galben, portocaliu, rosu, maro, chiar si mov. Intensitatea acestor schimbari este absolut incredibila si imi aduce aminte de copilarile si plimbarile (atunci cand era posibil) efectuate prin padure. Ca un mic explorator, ma bucuram de fiecare clipa.

Tocmai din acest motiv am decis lunile trecute sa merg in pelerinaj pe Tancabesti 1

Am scris aici despre experienta din luna iulie…

De data aceasta, de duminica dupa masa pana vineri dimineata, alaturi, din nou, de Viorel Ionescu si, la invitatia mea, de Liviu Mihail, am visat cu ochii deschisi la amurii si comunii lui Vlad Parfene. Am rezervat pontonul Vernescu si standul Vernescu, dar am pescuit cu ambele baterii de pe primul. Sa fim impreuna, ca o echipa, sa ne ajutam cand e nevoie. Nu am tinut cont ca e lanseta mea sau a lui Viorel, am procedat frateste din acest punct de vedere. Nada a fost compusa din porumb si alune tigrate (reteta lui Viorel), respectiv boilies de 20 mm.

Nefiind mare fan al PB-urilor, respectiv goana dupa concursuri, premii si altele, nu aveam asteptari foarte mari. Cativa amuri, cativa comuni si ii tot terorizam pe ai mei cunoscuti (Viorel in special) cu un exemplar mare de somn (vizam unul sarit de 25 kg, raportat la ce ofera Tancabestiul).

Amuri au fost, inclusiv unul de aproximativ 24 kg, comuni au fost, inclusiv unul de aproximativ 24 kg, am avut chiar si triplu drill (ceea ce nu reusisem nici pe Hermes unde am prins in luna mai aproximativ 60 de exemplare in 3 insi, pe 8 lansete). Superbi, bataiosi. De poveste. Fiecare mai frumos decat celalalt.

Apoi s-a asternut pauza. Curios pentru mine era ca amurii nu mai raspundeau deloc si nu intelegeam de ce. Raspunsul l-am aflat undeva dupa ora 21.00, dupa plecarea lui Liviu si cand ma intorceam de la cumparaturi. Run scurt pe una din Velocity-urile mele (destinate pescuitului la amur) intepat rapid de Viorel si un drill care pe care. Dandu-ne seama ca este vorba de un exemplar masiv, am procedat regulamentar, anuntand administratia.

Barca mare, achizionata anterior partidei, a intrat in folosinta si 25 de minute mai tarziu pe malul opus a fost adus creatura de poveste. O imensitate de 235 cm, monstru estimat la peste 90 kg. Prins la montura de ten, carlig nr. 2, pe Ultegra aveam pus un fir de 0.4 invisiline si 10 metri de snag leader de 0.6.

Filmand partea finala a drilului, mi-am adus aminte de povestile din copilarie despre monstri ai apelor, ce mananca oameni sau animale de dimensiuni mari.

O superbitate pe care nu am putut sa o ridicam in 2, cei din echipa.

Dupa fotografiere, am intrat in apa, sperand sa continuam sedinta si acolo. Din nefericire, a alunecat, scapand din mainile mele, astfel ca nu am putut poza mai mult.

Am ramas in schimb cu amintirea unei adevarate bijuterii din adancurile lacului si o poveste ce va fi spusa generatii la rand in familia mea.