PESCUIT LA CRAP PE SĂLBATICA DUNĂRE (3) – Cu un amur nu se face un film. Ba da!

Următoarea dimineață a trecut ca toate celelalte, fără nicio trăsătură. Deși am tot reschimbat momelile, am reîmprospătat săculeții PVA, nimic. Gata, plecăm acasă!, am decis. Asta este, trebuia să mergem pe plajă, am rămas ca fraierii aici, pentru că ne-a plăcut nouă locul. Țeapă! Cameramanul Mae s-a apucat să-și strângă cortul, iar eu am mai pus pentru ultima oară câte un boilies pe firele de păr ale monturilor rigide, am atașat săculeții, am aruncat lansetele și m-am apucat de împachetat. Se apropia prânzul și nu mai nădisem de cu seara…

Trăsătura pot spune că ne-a surprins. Stăteam la umbră, sub un copac, departe de cort și lansete. Poate și ăsta este un factor important, liniștea. Habar nu am. Cert este ca la prima lansetă din stânga (exact cum anticipasem pe vremea în care nu-mi pierdusem speranțele) s-au auzit două bipuri prelungi, iar apoi tamburul mulinetei s-a învârtit până când am ajuns în fugă la locul faptei. Un papuc Crocs mi-a sărit din picior în cursa de 100 metri cu obstacole. După cum derula fir am fost convins că am de-a face cu un crap și nu mare. Am înțepat…

După ce am intrat în contact cu peștele (și ce contact, ținând cont de distanța mică și firul principal gros, 0,35 mm!) am realizat că exemplarul nu este mic deloc și nici n-am mai știut specia. În liniștea deplină auzeam lacul de pe lansetă cum pocnește. Toto a zis: „AV, nu mai trage așa tare!” Eu forțam, pentru că îmi era frică să nu se ducă sub crăcile din stânga. După vreo 10 minute l-am adus peste prag la apă mică am constatat cu bucurie că montura rigidă cu fluorocarbon și cârligul wide gape numărul 4 își făcuseră perfect datoria. Amurul era înțepat excelent! Toto l-a băgat în minciog, iar perspectivele s-au schimbat radical în acele momente. „Mai rămânem o noapte să facem filmul!” Mae s-a apucat să-și monteze cortul la loc.

L-am cântărit, l-am pozat, filmat și eliberat. Amurul avea aproape 17 kilograme. Frumos… Coroborat cu săritura pe care o văzusem în ziua precedentă, apariția acestui pește ne-a dat mari speranțe că a sosit bancul de amuri. Am pregătit cele două găleți cu porumb și boilies și am decis să mai nădim o singură dată. De fapt, am mai așteptat vreo două ore gândindu-ne ca mai vine o trăsătură. Nu a venit. Apoi eu am nădit de la mal, cu o lopățică, intrând în apă până la buza pragului, iar Toto a luat barca și s-a dus să arunce nadă mai în amonte. Mae a mers cu el, să filmeze operațiunea din barcă. Așa cum v-am spus, perspectivele se schimbaseră și chiar dacă nu ne mai trăgea deloc până a doua zi, urma să filmăm și să realizez un episod Carp Theatre cu aventura noastră.

Mă gândeam la ce ne spuseseră pescarii din partea locului. Momeala exclusivă – porumbul, iar trăsăturile – dimineața și seara. Mie îmi trăsese în miezul zilei la boilies (scopex&crab). Hm…

Va urma…