Double Take pe lacul Moby Dick, Satu Mare

Am petrecut în luna septembrie trei zile foarte frumoase aici, împreună cu Alex Matea Carp Angler, iar în rândurile care urmează vreau să vă împărtășesc cum am reușit să prindem foarte mulți crapi într-un stil diferit de cel practicat de pescarii rezidenți, foarte inimoși și pasionați, dar și conservatori în sensul că – „Numai așa se prinde crap aici!“. Uite că se mai prinde și altfel…:p

Pe 13 septembrie seara, după zece ore de mers cu mașina, ne-am instalat pe pontonul 20 al cochetului lac de lângă Satu Mare. Chiar dacă era o zi de marți, balta era plină și toate celelalte standuri, ocupate. Am aflat ulterior că existau și pescari care aflaseră de la proprietar că sosim și își făcuseră rezervări special în acest sens din două considerente. Pe de o parte, să ne cunoască și să socializeze cu noi, în vizorul lor aflându-se, mai precis, Mateo – acest Nicușor Stanciu al postului Fishing & Hunting și al prestigioasei publicații PPT. Pe de altă parte, aveam să constatăm un pic mai târziu, localnicii își doreau nespus să-și etaleze în fața noastră cunoștințele, echipamentele și tehnica dobândite în timp pe lacul lor de suflet. Cu alte cuvinte, să ne arate nouă cum se prinde crap aici. Nimic rău în asta…

Celebrele pelete

După ce am primit de la proprietar un sac mare cu pelete, am aflat de la colegii de standuri că această nadă este indispensabilă pe Moby Dick, deoarece câțiva ani buni crapii au fost hrăniți cu așa ceva, iar acum sunt atrași ca un magnet de mirosul pregnant de pește al peletelor care se dizolvă în vreo jumătate de oră. Tot de la ei am primit informația potrivit căreia sortimentul Red de la The One prinde foarte bine. Până aici nimic neobișnuit pentru noi, numai că am fost șocați când am aflat cantitățile pe care le folosesc la nădire, zeci și zeci de kilograme de pelete amestecate cu solubile și boilies (din considerente economice, bile – mai subțiriși pelete – mai substanțial), acest amestec stropit din belșug cu lichid nutritiv Red de la The One. Când am observat că vecinii de stand intră de două ori pe zi cu barca pe lac și aruncă în apă câte un sac de pelete (vreo 20 kg) și 7-8 kilograme de bile, am rămas mască. Tot acest ritual pe un lac de câteva hectare… Prin urmare, am fost informați (și ajutați de exemple practice) că, dacă nu nădești tare și des, nu prinzi.

Din capul locului trebuie să mărturisesc că am beneficiat de avantajul unui capăt de baltă, pentru că am pescuit pe ultimele două locuri și – prin urmare – nădirile agresive care s-au petrecut în stânga noastră nu au influențat atât de mult (cel puțin teoretic) apetitul crapilor pe care îi aveam în partea dreaptă, în colțișorul nostru de lac. Așa cum spuneam, am început pescuitul exact la apusul soarelui și din această cauză eu abia am apucat să arunc cele trei lansete (asta e regula lacului, se pescuiește cu trei bețe) și să arunc un buzunar de boilies cu bastonul de nădire. Abia așteptam să mă culc după drumul obositor, iar în căbănuță era liniște, pentru că Mateo se încurcase la niște shot-uri de palincă cu doi pescari cam de vârsta lui care se aflau câteva standuri mai în stânga. Mi-am propus să nădesc mai serios a doua zi. Ei bine, în aceste condiții, până dimineața am avut vreo zece trăsături, printre care și un crap de 15 kilograme.

Tactica mea

Miercuri dimineața aveam în față trei zile pline de pescuit, deoarece ne propusesem ca vineri să încheiem partida. Pentru că avusesem destule trăsături fără să nădesc aproape deloc, am hotărât să împrumut de la sătmăreni numai strictul necesar și să pescuiesc mult mai eficient. Mi-am dat seama că într-un lac cu peste o sută de crapi între 10 și 14 kilograme prinderea unuia dintre cei cinci săriți de 20 e o chestiune de noroc. Așadar, în primul rând mi-am pregătit amestecul pentru săculeții PVA, din faimoasele pelete și boilies sfărâmat. Totodată am nădit o zonă destul de restrânsă cu spombul, în care am respectat rețeta de mai sus, numai că bilele au fost întregi sau tăiate pe jumătate. Am insistat cu cobra, iar de la jumătatea partidei am renunțat la PVA și la spomb, folosind boilies tare pe firele de păr. Atât nădirea, cât și plasarea monturilor nu le-am făcut în imediata apropiere a malului opus (așa cum făceau localnicii, predilect cei cu navomodele), ci m-am retras 15 metri la apă mai adâncă. Lângă mal apa avea 1,5 metri adâncime, iar în zona în care lansam avea trei metri. La începutul partidei m-am mai ajutat cu niște pastă solubilă pe care am pus-o pe bila de la cârlig, însă ulterior am renunțat și la acest supliment de atractivitate. Nu am folosit arc năditor sau plumb striat, ci numai plumbi normali în monturi cu safety clip.

Crapi multi, nada putina

Am reușit destul de repede să identific trei locuri productive, astfel încât prindeam bine cu toate lansetele. Totuși cu ultima lansetă din dreapta am pescuit puțin diferit, pentru că am fructificat avantajul unei zone foarte apropiate de mal, în colțul din dreapta al lacului, iar acolo am nădit cu mâna foarte des. Eram curios ce se întâmplă. Ca un bilanț, nu pot spune că acolo am avut mai multe trăsături, dar în mod cert peștii pe care i-am prins au fost mai mici. Crapii mai mari mi-au venit din zonele cu apă adâncă, acolo unde am plasat bile cu bastonul în cantități rezonabile. Împreună cu Mateo am avut în trei zile peste 60 de trăsături, iar cel mai mare crap a cântărit fix 16 kilograme. Am avut foarte mulți pești în plaja 12-14 kilograme. Nu am urmărit (evident) cantitatea, ci ne-au interesat crapii mari și de aceea am folosit exclusiv monturi KD cu fir de păr lung și boilies de 20 mm ca momeală. Nu am pus niciun pop up, pentru că – așa cum am spus – am încercat să mă feresc de peștii mai mici. Cu toate acestea, am prins cei mai mulți pești de pe toată baltă în perioada respectivă. Paradoxul face că noi am încercat să prindem crap mare și să nu ne intereseze numărul trăsăturilor, însă s-a întâmplat exact pe dos. Totuși am reușit să demonstrăm că la MobyDick poți pescui eficient și cu nadă putina.