Culoarea nadei la feeder

Probabil că pentru mulți dintre dumneavoastră este un amănunt nu foarte important în pescuit, însă pe zi ce trece mă conving că fiecare amănunt, oricât ar fi el de banal, contează când

vine vorba de pescuit. Mai zilele trecute am făcut o partidă de pescuit la feeder pe o baltă populată cu crap și caras. Cum îmi place mie să merg la pescuit, cu aproape toată debaraua după mine, nu cumva să-mi lipsească ceva, de această dată chiar a fost benefic.

Am făcut un pescuit cu un coșuleț naditor de 30 grame, struna 0,14, carlig numarul 14. Până aici nimic spectaculos. Ca nadă am folosit 2 kilograme Turbo Competition, aditivată cu  sirop de porumb dulce. Am ales acest aditiv deoarece are un miros mai fin, iar pentru acest pescuit la crap, proaspăt populat este un risc să aditivam nada foarte tare deoarece peștele nu este obișnuit cu tot felul de arome înțepătoare. Ca momeală am folosit viermi albi și roșii.

Am început partida prin lansarea câtorva coșulețe de nadă pe vad, după care m-am așezat pe scaun în așteptarea primei trăsături. Spre surprinderea mea, vreamea s-a schimbat brusc, nu a mai bătut vântul, iar soarele încet, încet și-a făcut și el apariția, totul pentru o partidă reușită. Însă încet, dar sigur, au apărut semnele de întrebare. După aproximativ o oră de pescuit nu am avut nicio trăsătură. Culmea e ca la aproximativ 2 metri stânga sau dreapta de unde cădea coșulețul meu era foarte mare agitație. Adică săreau crapii făcându-mi în ciudă.

Am schimbat cârligul, am dat doi metri în stânga și tot nimic. Cum mă mutam eu așa se mutau și săriturile. Culoarea nadei mele era galbenă. De obicei crapului îi place această culoare, cam în orice împrejurări, si nu mă puteam gândi vreodată ca acest lucru ar putea sa fie baiul partied, mai ales ca apa unde pescuiam nu era limpede. După mai multe modificari, am hotărât să-mi colorez nada. Am făcut-o neagră ca tăciunele și am început să pescuiesc. După nici 5 lansări am prins și primul crap. Ceea ce a urmat a fost greu de imaginat, am avut trăsătură după trăsătură. Era clar ca pestii acceptau mirosul nadei, dar nu culoarea. Fiind recent populați s-au speriat de nada galbenă pe care le-am oferit-o la început. Va spun sincer ca nu mi s-a întâmplat un astfel de lucru niciodată, însă am înteles din această experiență ca trebuie să am grijă de acum încolo să dau mai multă importanță acestui lucru, care la prima vedere pare nesemnificativ.

În partidele mele anterioare coloram nada neagră când pe vad aveam mult oblate. În acest fel scăpam de ei în mare măsură. Un alt truc pe care pot să vi-l spun este colorarea nadei cu un plic de cacao. Eu, de obicei, resping ideea de a colora nada cu tracix deoarece e clar că in culoare e ceva chimic. Am încercat de câteva ori să colorez nada cu cacao și va spun că mi-a ieșit. Dacă încercați și dumneavoastră o să vedeți că am dreptate.

Înainte să pun punct acestui articol vreau să vă doresc un Paște fericit alături de cei dragi si bucurie în casă, fir întins.