Pe locuri, fiți gata, crap!

Pentru cei aflați la Corbu cu prilejul Cupei Rig a fost un prilej extraordinar de a urmări în direct echipele Africii de Sud. Ar fi însă o nedreptate dacă am trece cu vederea conjuctura internațională mult mai amplă a întrecerii, probabil cea mai titrată din acest punct de vedere de până acum, pentru că nu s-au mai văzut atâtea echipe venite de afară pe o pistă de crap din România de prin anii ’90, când Săruleștiul era în maxim de formă. Revenind acum la sud-africani, trebuie să recunosc ca neofit în domeniu că am avut revelația de a înțelege pescuitul la crap prin cu totul alte repere, chiar dacă au venit la Cupa Rig cu intenția nedisimulată de a se antrena, asta fără a divulga însă prea multe despre modul în care vor aborda lacul în competiția mondială.

 Dacă până acum temele de meditație afișate public de competitiori se învârteau exclusiv în jurul chimiei nadei și a particularităților de nădire ale crapului, la Corbu campionii mondiali en-titre – și nu oricum, ci aflați la a patra reușită consecutivă – au lăsat inevitabil să se vadă și altceva. Am văzut ruleta desfășurată în stand și am aflat că își monitorizează cu strictețe deplasarea pentru a reduce la maxim mișcările inutile. Este o artă de a-ți doza efortul pe parcursul celor 72 de ore de încleștare în care trebuie să nădești, să te lupți cu peștii, să lansezi și iar să nădești. Apoi covoarele speciale puse peste pietrișul – altfel impecabil ordonat și nivelat al standurilor – pentru a-și proteja picioarele de orice stress.

 Africanii au venit fără îndoială cu lecția bine învățată la Corbu, știau cum sunt standurile, cât de mari, știau că sunt realizate din piatră măcinată, destul de agresivă pentru tălpile mai sensibile. Și mai știau că media capturilor se situează undeva pe la trei kilograme, că se pescuiește relativ aproape. Asta explică de ce una dintre echipele sud-africane a testat varianta unui echipament de-a dreptul Ultra-Light, începând cu lansetele și terminând cu mulinetele din gama 2500. Argumentul lor a fost cât se poate de simplu: gabaritul echipamentului trebuie să aibă aplicații directe. Dacă dimensiunea mare a peștilor, prezența agățăturilor și necesitatea lansărilor lungi argumentează un echipament heavy de crap, peștii mici, lipsa agățăturilor și lansările scurte fac din acest echipament o povară inutilă, care pe parcursul celor 72 de efort maxim din concurs vor ciunti din randamentul echipei.

 O altă echipă din Africa de Sud mi-a dezvăluit un alt detaliu de echipament: lansetele realizate custom made (sud-africanul mi-a zis cu mândrie „my father made it special for me”) aveau câte două vârfuri. Unul rigid (stiff – adică Fast, mai pe limba mea de pescar de răpitor) și altul Soft (Moderate, ca să ne înțelegem). Primul era destinat lansărilor cu greutăți mari la distanță, al doilea lansărilor unor greutăți mici. Aici reunosc că am cam pierdut sensul strategiei, pentru că nu sunt obișnuit să gândesc greutățile lansate (Power) în limbajul acțiunii (Action). Dar este clar că oamenii aveau echipamentul  pregătit pentru orice tip de pescuit.

Dincolo însă de aceste aspecte ce țin mai mult de curiozitatea noastră pescărească de a urmări la treabă campionii lumii, este modul în care aceștia au văzut pista de la Corbu: best competition lake, EVER! Asta a zis căpitanul lotului sud-african, om umblat prin lumea crapului pe cel puțin trei continente. Banii investiți în această pistă cu standuri prevăzute cu cabană și cu câte trei dușuri moderne pe sector se simt și în apă, acolo unde frecvența mare a peștilor – este drept încă departe de categoria „dulapi” – face din pescuit un adevărat sport. Chiar spunea unul dintre componenții lotului sud-african că acum va urma pentru ei o susținută pregătire fizică la sală, în vederea CM din toamnă de la Corbu. Încă un amănunt: mai toți africanii sunt și jucători de rugby, lucru ușor de intuit după statura și atitudinea lor. În timpul liber, mulți dintre ei sunt însă ocupați cu bussinesuri importante, gen directori de bănci, manageri, unul fiind chiar deținătorul unei mine de diamante. Cool, nu?

 Ceea ce a impresionat foarte tare a fost amplasarea de camere video în fiecare stand. Făcând parte dintr-un sistem ce acoperă practic toată pista de concurs, beneficiind de un soft și un site special dedicat evenimentului, orice spectator poate avea acces în orice stand dorește pentru a urmări on line, live, prin web cam, tot ce se întâmplă, în orice moment la CM. O premieră absolută și nu asta nu e totul. Adăugați la transmisia directă a PVTV de la fața locului, comentariile live ale specialiștilor, reportajele, interviurile și o să înțelegeți că pescuitul a intrat cu adevărat într-o nouă eră, a performanței. Iar noi, ca televiziune dedicată vouă, pescarilor, facem parte din ea.