Stiuca record la spinnerbait

Zilele cu temperaturi scazute si ploaie pentru foarte multi pescari sunt deprimante, dar pentru mine sunt cele mai frumoase zile pentru ca le asociez mereu cu momentele fericite de pescuit, cand am prins capturile cele mai valoroase. Asa s-a intamplat si in urma cu ceva vreme, cand ploua de rupea si pe deasupra era si frig, iar eu eram hotarat sa merg la pescuit pe un cot de Olt din apropierea Brasovului, care are aproape 3 km si este sub forma unei potcoave. Acest loc mi-a dat aproape in fiecare an cate un drill sau doua cu stiuci care se gasesc din ce in ce mai rar.

Datorita structurii sale si copacilor din apa, in acest loc nu s-a putut bracona si s-au inmultit stiucile capital, care de altfel mananca cam tot ce trece prin apa, de la pesti la pasari de apa si chiar sobolani de apa. Spun aceasta pentru ca acum cativa ani am gasit in burta uneia un sobolan de vreo 32 cm, iar alta data un boboc de lisita.

Dupa cum spuneam ziua era destul de inchisa si ploua marunt iar eu am pornit pe la ora 10 spre balta. Mi-am luat doua lansete dintr-o bucata, una pt voblere mai grele si alta pentru gume, ceva mai usoara si sensibila. Am observat in decursul anilor ca la orice tip de pescuit conteaza ca firul sa fie subtire si tare, ca sa ai rezultate peste medie, astfel incat am incarcat mulineta cu un textil de la Momoi-Japan, de culoare potocalie de 0,18 mm, iar pe cealalta lanseta un 0,16mm de la aceeasi firma deoarece este ceva de generatie noua 100% Super PE, silentios la recuperare, fara elasticitate cu un diametru real si am pornit pe malul lacului incercand doar locurile care mi se pareau mai interesante. De obicei pe vreme ploioasa stiucile stau in apropierea malurilor, astfel incat sa poata ataca sobolanii care ies din gaurile acoperite cu apa si chiar pasarile de apa care stationeaza in apropierea malului.

Am inceput cu un vobler care avea o evolutie de pana la 2 metri, dar dupa cateva lansari l-am pierdut pentru ca s-a agatat in cioate. Am schimbat pe un spinnerbait de la Rapture, cu doua palete si carlig Japonez de foarte buna calitate, foarte bine ascutit si am inceput sa-l joc pe fundul apei pana la mal, dar tot timpul am pastrat contactul direct cu naluca.

Dupa vreo ora de incercari deja incepusem sa ma plictisesc si fara sa vreau am fost mai atent deoarece am observat ceva neobisnuit ca se intampla: dupa naluca mea se putea observa, deoarece apa era destul de limpede, ca venea ceva de forma unui butuc care in apropierea malului s-a intors si a facut un val imens. Am inceput sa am emotii si in acelasi timp m-am ofticat tare ca nu am fost mai atent si nu am jucat momeala mai pe loc, ca poate o lua. Tremuram tot deoarece mi-am dat seama ce era si am coborat malul, ca sa fiu mai aproape de apa si am inceput sa lansez din nou, batand systematic, in evantai, tot locul cu pricina. La al cincelea lanseu a atacat din nou in apropierea malului, iar mulineta a inceput sa lucreze, dar cine o putea opri. A inceput sa faca niste lumanari de toata frumusetea de s-a cutremurat toata balta si a plecat glont in niste craci situate in apropierea malului. Aveam emotii foarte mari, dar m-am gandit ca acum este momentul sa ma bazez pe puterea lansetei si rezistenta firului pentru ca altfel riscam s-o pierd. Am pus degetul pe spool ca sa franez controlat si am fortat recuperarea, iar manevra mi-a reusit si i-am schimbat directia, aducand-o la mal. A mai facut o lumanare, dar deja era aproape de mal. Cand a simtit malul a plecat iarasi in larg iar eu intr-o fractiune de secunda ma gandeam ce s-ar fi putut intampla daca ceva din tot ansamblul carlig-struna-fir-mulineta-lanseta si binenteles mana nu ar fi functionat corespunzator intr-o astfel de situatie. Am inceput din nou sa recuperez, de data aceasta mai stapan pe situatie si am adus-o iarasi la mal unde am constatat ca nu pot s-o cuprind cu o mana pe dupa ceafa pentru ca era imensa.

Asa ca am apelat la prosopul K-Karp care-l folosesc mereu la spinning si i-am acoperit ochii dupa care cu doua maini am aruncat-o sus pe mal. Batalia era castigata, eu tremuram din toate incheieturile, iar stiuca era de o frumusete extraordinara. Au urmat pozele, timp in care au sosit si cativa pescari prezenti pe balta, care aveau o ruleta si am masurat-o. Avea 113 cm, dar avea si un driling in gat cu o struna taiata nu demult, astfel incat avea o rana urata pe cerul gurii, care dealtfel nu a impiedicat-o sa se atace.

Am intentionat s-o eliberez, dar cel care administreaza balta m-a rugat sa nu-i dau drumul ca ii mananca foarte multi pesti, iar faptul ca avea si ancora in gat m-a determinat s-o pastrez si sa-i naturalizez capul asfel incat sa traiasca in eternitate.

Autor: Gigi Moroiu – Givadi