Cand baboii voteaza

Se apropie alegerile locale, alegeri ce inseamna pentru pescari un weekend jertfit pe altarul democratiei, un weekend in care – in loc sa dam la peste –  vom da cu stampila in cabina de vot sperand ca  pestisorul de aur ne va indeplini dorintele. Daca stam mai bine sa ne gandim, pana la urma nu noi facem captura, ci alesii, balosul, baboiul si albitura fiind chiar alegatorii. Dovada cea mai buna este nadirea intensa cu care candidatii spera sa ne ia mintile pentru a pune inca o data – a cata oara? – botul. Nu o sa va rapesc aici timpul cu asfaltarile, cu parcurile si reabilitarile termice facute in graba de primari inainte de alegeri si nici cu promisiunile desantate ale celor care se dau de ceasul mortii ca menirea lor este de a fi viitori primari care salveaza urbea din mainile actualului primar. Nu o sa analizam moralitatea campaniilor de cumparare a voturilor amaratilor cu sepci, pixuri, bere si mititei. Vom aborda in schimb influenta primariei asupra pescuitului. Bine zicea un afacerist care si-a cladit imperiul comercial pe vanzarea de viermusi, rame si libelule pescarilor in pravalia sa din bulevardul Ghencea : “dati-mi o primarie si fur tot Universul”. Intr-adevar, nimeni nu vede mai bine ca noi, pescarii, desertaciunea alegerilor locale, dupa ce primarii ne-au dat, mandat dupa mandat, plase cu ochiuri mici, pana ne-au ras si ghibortul din carlig.

Este vorba aici despre o specie politica aparte, primarul lacustru, animal agrarian specializat in viata pe malul apei, cel care are in sacosa comunala nu numai islazul, ci si niscaiva balti si lacuri. Daca isi pastoreste alegatorii cumva la 20 – 40 Km de un oras, atunci s-a aranjat, el, cu nevasta, socrii, cumnati, nasi, copii si nepoti. In spatele canalizarilor, a apei curente, a drumurilor si podurilor ramase mereu in proiect de la un mandat la altul, se afla terenurile in parjoala, stufarisul si malurile napadite de papura ale unor ape pierdute altfel prin geografie. Marii lor inaintasi, primarii comunali ai anilor ’90, au defrisat calea dezvoltatorilor imobiliari oferind ceea ce isi doreste orice muritor cu cheag de pe planeta asta: un teren pe malul lacului, pentru o vila cu pitici din ipsos pe gazon, ponton si garaj pe apa, in care sa dormiteze salupa de 200 de cai putere, destui pentru a face sa moara de invidie toti prietenii. Cele mai bune exemple sunt Snagovul si Mogosoaia, lacuri odinioara superbe, decazute din drepturile biologice datorita deversarii prea plinului foselor septice ale vilelor de milioane de euro. Cum sa investesti atatia bani intr-o casa de dragul lacului pe care il transformi incet, dar sigur, in hazna? Iata o intrebare la care nu pot raspunde multi dintre posesorii acestor mici palate cu lac in batatura, aflati indubitabil la prima generatie in pantofi.

Legatura intrinseca dintre primar si ecosistemul acvatic este indicata de o serie de inginerii genetice care, daca nu intervin in genofond, atunci cu siguranta ca fac acest lucru cu fondul funciar. Ca sa dai drumul la afaceri imobiliare peste camp este musai ca malurile lacurilor sa devina peste noapte parte a intravilanului. Ori acest lucru il poate face chiar primarul nostru, morpha lacustris, cu o invartejeala de creion care transforma terenul agricol in intravilan. Dar ce valoare are un teren langa lac, daca proprietarul nu are acces la apa? In ciuda legilor care spun ca orice lac, apartinand domeniului public, are o fasie a malului lata de cativa metri,  pe care legiuitorul o defineste ca fiind “zona de protectie”, majoritatea proprietatilor limitrofe isi duc gardurile pana in apa. Asa e si la Snagov, asa se intampla in toata tara, asa este oriunde se construiesc vile, indiferent ca sunt pe malul raurilor sau al barajelor. Cel mai bun exemplu este Tancabestiul, unde niste intreprinzatori cu iz avocatesc interlop au cumparat terenuri pe care le-au vandut ca “proprietati cu iesire la lac”. Proprietarii lacului, faimos printre pescarii de crap de la noi si de aiurea, se lupta si astazi pentru a nu se trezi cu garduri ce desfiinteaza accesul pescarilor la pontoanele special construite de acestia pentru pescuit. Multi dintre stapanii bodyguarzilor care abia asteapta sa traga cu pusca dupa pescarii ce trec pe malurile Tancabestiului, incalcand proaspetele proprietati, sunt nume cunoscute ale coclelii politice dambovitene, printre acestea aflandu-se chiar un fost prefect al Bucurestiului. Cum sa invinga pescuitul sportiv asa gasca? Este de mirare ca inca mai putem pescui pe Tancabesti.

S-au inmultit cazurile de abuzuri pe rauri, acolo unde proprietari de terenuri indraznesc, cu largul concurs al primariilor, sa-si infiga gardurile pana in albia raului, considerand acel segment de apa proprietate privata. In Delta, prin presiune politica, administratia rezervatiei a cedat multe terenuri primariilor care nu au intarziat sa le exploateze potentialul, incluzandu-le abuziv in intravilan. Spagile pe care le incaseaza acesti primari lacustri pentru fiecare teren in care balega uscata s-a metamorfozat in piscina sunt atat de consistente incat s-a ajuns la o criza de pamant asemanatoare celei din Japonia. Atat de grava incat la Cernica, unde din samanta de porumb a aparut o intreaga holda de vile cu etaj, buldozerele au impins munti de pamant in lac pentru a mai construi cateva sute de metri patrati de teren locuibil. Cine are o harta veche in care apare acest lac, poate compara schimbarea dand un ochi pe hartile actuale de pe Google si se va convinge. Cat de bine le merge celor care se ocupa cu asa ceva, se poate deduce usor din maretia mausoleului cu piscina si acoperis din tabla de cupru ridicat de primarul care a tinut sa rivalizeze cu clopotnitele manastirii de aici.

Asadar singura noastra speranta este ca lacurile sa fie cat mai departe de primarii pe care, inevitabil, Romania de peste tarla ii va stampila. Am descoperit o astfel de apa, ea se numeste Chiroiu, si – paradoxal – gazduieste o colonie de egrete, starci de noapte si buhai de balta. Iar miracolul ornitologic, de negandit pe alte balti unde cormoranii si pelicanii rataciti sunt aliciti fara somatie, are proiectie si sub apa, acolo unde mai sunt ceva stiuci si salai, parca special pentru a ne acidula sperantele. Nu mai este mult timp si va trebui sa alegem. Intre a merge la stiuca si a merge la vot.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/chiroiu.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]