Rand pe rand am pierdut aproape toate raurile. Au inceput cu malurile, si acolo unde au fost petece de paduri le-au ras. Apoi a inceput nebunia balastierelor. Fiecare golan de partid si-a tras balastiera, evident cu spate de la puterea locala si cu avize beton de la Mediu. Apoi au inceput sa distruga albia raului. Mizeria ridicata de exploatarea nisipului direct in albia raului s-a dus in aval si s-a depozitat pe prundis distrugand ecosistemul acvatic specific raurilor curgatoare. Specii ca nisiparnita, porcusorii, beldita, cleanul, mreana au disparut sau – in cel mai bun caz – se chinuie sa supravietuiasca. Spun toate acestea pentru ca am avut ocazia sa pescuiesc in Slovacia pe un rau care seamana izbitor cu Argesul in zona Buda, o zona distrusa de barajul de Mihailesti inca de pe vremea comunistilor. Mai jos insa de baraj Argesul trecea prin padure, plin de cleni si mrene, pentru a intra in urmatoarea distrugere, cea a portului de la Adunatii Copaceni, acolo unde Ceausescu a vrut sa aduca vapoarele de pe Dunare.
In ultimii ani penalii de partid din Cornetu si Bragadiru au inceput exploatarea nisipului mai jos de baraj. Alti penali au taiat padurea, si ce a mai ramas din padure cade acum sub lama buldozerelor care cauta nisipul de sub subtirele strat de pamant fertil. Da, ati auzit bine, dupa ce au distrus raul, acum extrag nisipul din terenul altadata agricol sau silvic. Raul pe care am pescuit in Slovacia mi-aduce aminte de Arges. Argesul asa cum era el, frumos si plin de pesti. Am filmat impreuna cu Peter Sztahovits purtati de curentul raului in barci. Am pescuit, am facut rafting, am adus in fata camerei cleni senzationali. M-am intors in Romania cu un gut amar. Acel gust pe care il ai cand stii ca Patria dispare. Rau cu rau, munte cu munte, padure cu padure. Raman clenii, chiar si in amintiri. Mai multe in curand la Fishing and Hunting Channel in seria Rapitori fara reguli.
0 comments