Esocidus Rex – destin de dinozaur

la-ardeleanu

O scurta ieșire de început de sezon prin Delta Dunarii, avand ca alibi pescuitul stiucii, mi-a atras atentia asupra catorva aspecte care – cred eu – isi vor pune amprenta pe ceea ce se va intampla anul acesta in viata stiucarilor de la noi. Pe de o parte avem deja un fenomen care nu mai poate fi trecut cu vederea – lacul Joca din Serbia, o adevărată Mecca pentru pescarii de știucă din vestul tarii care au in sfarsit o apa de vis mai aproape de casa decat Delta. Pe de alta parte, este celalalt fenomen pe care il semnalam inca de acum doi ani, si anume aparitia incintelor de stiuca, in fapt adevaratele zone rosii, de protectie totala, din cadrul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Aceste incinte ofera pescarilor de spinning ceea ce nu mai pot oferi zonele publice din „natural”, anume sansa sa prinda cateva stiuci intr-o zi de pescuit. In doar cativa ani la numele consacrate ca Holbina, Cormoran si Ultima Frontiera, s-au adaugat La Ardelean si Statia 11.

ilie-grigorici

Aveam premizele anul trecut sa ne gandim deja la un reviriment in pescuitul stiucii. Ca sa vedeti insa cum influenteaza starea jalnica a apelor naturale din Rezervatie acest proces prin care se consolideaza o infrastructura solida a turismului din Delta bazat pe pescuit sportiv, trebuie sa spun aici ca adevarata criza de icre de stiuca din aceasta iarna a dus presiunea haiduciei piscicole si dincolo de digurile incintelor. Asa am gasit de pilda incinta la Ardelean in aceasta iarna intr-un amplu proces de reformulare. Stiam de anul trecut ca aici se va pescui intr-un bazin si stiucile mari vor fi trecute in al doilea bazin dedicat stiucii. Asa ca nu m-am mirat cand am vazut la treaba pescarii profesionisti. Ce m-a mirat insa este modul in care era abordata aceasta schimbare, in sensul ca erau cel putin 10 – 15 vintire pregatite pentru (o noua) instalare pe locurile de pescuit in bazinul in care se zice ca va fi dedicat exclusiv stiucii. Sa stiti ca asigurarile inginerului piscicol care ne jura cu mana pe inima ca vintirele sunt pentru crap chinezesc si nu pentru stiuca nu m-au lamurit deloc. In primul rand pentru ca nu prea am vazut lipovean normal la cap sa umble cu vintirul dupa chinezesc. In al doilea rand kilul de icre de stiuca a ajuns la… botul pescarului indigen cam pe la 120 lei.

icre-stiuca

Inchipuiti-va ca daca nu ar fi fost apa mare, anul acesta locuitorii Deltei, cu autorizatie de pescuit comercial sau fara, ar fi scos din ecosistem si ultima farama de stiuca. Va rog sa va mai inchipuit ca un pescar serios, chiar si in conditiile vitrege ale decaderii fondului piscicol, poate “produce” cu putin noroc 10 kilograme de icre de stiuca pe zi. Cu conditia sa nu fie apa mare, cat sa poata migra stiucile in apa de o schioapa din intinderile nesfarsite de stuf. Iar anul asta, repet, e apa mare. Inmultiti cu 120 de lei niste kile de icre – cate vreti voi – si veti intelege ca pentru asa ceva orice angajat de la o amenajare piscicola ar baga cutitul si in mamicuta lui, numai sa poata scoate din incinta “o stiuca – doua”, de samanta, ca sa aiba de o vodca si un pachet de tigari. Iata de ce cred ca jalea care macina apele Deltei, batjocorite de o Administratie care sustine cu mult aplomb proiectul Bursei de Peste de la Tulcea, dar nu sufla un cuvintel despre proiecte ca repopularile, paza si controlul strict al activitatii piscicole, a trecut in paradis, dincolo de digurile pe care le credeam ingerii nostri pazitori.

ardelean2

Nu vreau aici sa fac trimitere la nicio amenajare piscicola care a intrat in circuitul pescuitului sportiv. Stiu cat de greu este sa sustii financiar si logistic o astfel de investitie in care, nu de putine ori, chiar pescarii “sportivi” sunt cei care incalca regulile catch&release. Vreau doar sa atrag atentia ca anul acesta s-ar putea sa avem niste surprize neplacute in locuri unde am fi crezut ca stiucile stapanesc apele, asa cum stapaneau dinozaurii odinioara pamantul. Numai ca – iata – se pare ca a venit asteroidul. In plus, criza economica zgarie si ea la usa pescuitului sportiv din Delta, iar concursurile par sa mai fie ofertante doar in conditiile in care organizatorii scad preturile. Iar lucrul acesta este posibil numai prin sustinerea financiara venita din partea unor sponsori. Specie foarte rara in vremurile noastre, poate mai rara decat cega sau viza. Chiar si asa trebuie sa ne bucuram totusi ca niste competii ca Best 5 Pike (Ultima Frontiera), Operatiune Monstrul (Big Fish) si Cupa Uzlina (Cormoran) inca mai tin stindardul sus. Iar la Cormoran – semn bun – se face asta deja cu casa inchisa, locurile fiind ocupate pentru editia din 12 – 14 aprilie.

stuf-arzand

Sper sa nu asistam si in pescuitul stiucii la ceea ce s-a intamplat cu salaul. Mai exact, disparitia pistelor de salau, una dupa alta, in numele plaselor monofilament si a veneticului crap chinezesc. Asa au disparut pe rand Gostilele si Darvari, iar Valea Argovei mai ramane in carti numai datorita structurilor acvatice de aici si a intinderii mari care nu permit decimarea totala a acestui rapitor. Daca in anii ’90 in mai toate baltile din jurul Bucurestiului puteai sa prinzi salau, in primul deceniu al anilor 2000 mai erau doar 4 – 5 ape cu salau. Astazi mai este doar una, Valea Argovei, asta in contextul in care cea mai faimoasa pista de salau din estul Europei – Sarulestiul – s-a predat sturionilor. Inceputul exista si la stiuca din Delta, unde o pista de concurs faimoasa – Holbina – a trecut printr-un proces de vanzare care a afectat implicit si densitatea de stiuci aici. Astazi apele stiucifere de la Holbina au iesit din circuitul turistic, fiind o destinatie prohibitiva, cu selectie a clientilor destul de subiectiva.

Nu stiu daca ati observat, dar anul acesta prohibitia la stiuca a trecut neobservata din punct de vedere mediatic. Macar in anii trecuti ANPA se mai obosea sa faca niste comunicate de presa. In 2013 cel putin ANPA a fost sincera: nimeni nu tine cont de prohibitie. Iar apele mari nu sunt un refugiu inexpugnabil pentru stiuca. Pentru ca daca dai foc la stuf pe intinderi mari ea se va refugia in intinderile de apa libere. Acolo unde le asteapta setcile si navoadele pescarilor comerciali din Delta.

Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *