Naluci in carantina (II) – Voblere de apa neagra

Recunosc ca atunci cand vine vorba despre stiuca, ma gandesc in primul rand la pescuitul in ape superficiale, invadate de vegetatie asa cum este in Delta Dunarii. Cu totii stim ca stiuca este un pradator care prefera ape limpezi, cu un curent lent sau chiar inexistent. Ghiolurile din Delta sunt locuri ideale pentru stiuca, iar lucrul acesta este stiut si de pescari, aglomerarea unor astfel de ape cu barcile pescarilor sportivi fiind o imagine obisnuita in lunile iulie – septembrie, atunci cand si sezonul turistic este la apogeu.
 
Nu de putine ori am avut partide extraordinare la stiuca pe canale, acolo unde adancimile ating frecvent 2 metri si poate mai mult. Am observat ca cele mai productive canale sunt in perioadele cu un nivel stationar al apei, sau in usoara scadere, asa cum se intampla in lunile de varf pentru pescuitul stiucii in Delta. Nu canalele mari, circulate, tin neaparat stiuca, ci acele canale secundare, care au un curent de apa. Acolo se aduna maruntisul, iar stiuca nu poate rata aceasta oportunitate. Nu mai trebuie sa spun ca linistea si traficul mai redus de barci este al doilea factor care determina cantonarea stiucilor in astfel de locuri.
 
 
Sunt zeci de canale in Delta Dunari care merita explorate, mai ales daca observati ca acolo apa este „neagra, de stiuca”. „Apa neagra” nu este altceva decat apa foarte limpede cu adancimi de 1,5 m – 2,5 m. Foarte multi pescari de stiuca – atunci cand intalnesc astfel de canale – scot instinctiv din trusa oscilanta. Oscilanta argintata (eventual usor oxidata) sau cromata, in functie de cat de puternic este soarele, este atat de folosita incat sunt zile in care infailibaila naluca nu mai da rezultate. Asa se duce zvonul in Delta ca „pe canalul cutare nu mai merge stiuca”. Apar explicatii, de genul ca stiuca a fost bagata toata la sacosa (ceea ce uneori se si intampla, pescarii „sportivi” plecand cu barci pline de stiuci spre pensiuni). Mai sunt si alte explicatii, cum ar fi faptul ca au auzit localnicii ca este stiuca pe canalul respectiv, ca au venit noaptea cu plase, cu aparatele electrice si ca au curatat de peste zona. Ceea ce, deasemenea, uneori se si intampla.

Eu va sfatuiesc insa sa nu va lasati prada zvonurilor si sa incercati sa fiti inventivi. Adica sa va adaptati si sa dati sens geamantanelor de naluci pe care le carati dupa voi la pescuit. In astfel de ape, cand oscilanta devine un abuz, este bine sa incercati alte naluci, iar o naluca ce merita luata in calcul este voblerul ce se poate scufunda in profunzimile unor astfel de canale, unde stiucile cu siguranta pandesc ascunse langa substrat si ataca in adancime. Poate ca unii veti spune „Cranckbait”, eu le voi spune „da”, dar haideti sa luam in discutie o paleta mai larga de aplicatii. In aceasta categorie intra toate voblerele cu o suprafata a barbetei suficienta pentru a determina plonjarea la adancimi de 1,5 m – 2 m. Este vorba despre voblere floating (mai rar slow sinking), cu o vibratie puternica, caracterizata de frecventa crescuta si de amplitudine mare a balansului pe flancuri, dar si in plan longitudinal (oscilatia cap-coada).

 
Tehnica de pescuit este una destul de liniara, timp in care voblerul plonjeaza la adancimea dorita, rata de plonjare putand sa varieze in functie de modelul constructiv. Daca folositi un vobler care are o plonjare progresiva, tineti varful lansetei orientat spre apa, pentru a fi siguri ca naluca ajunge la adancimea dorita si evolueaza in acest palier al profunzimii pe o lungime cat mai mare a traseului. Ceea ce da atractivitate evolutiei acestor voblere cu plonjare peste 1,5 m adancime, este stoparea recuperarii. Trebuie sa fie o stopare scurta – atunci cand apa este destul de adanca (sau daca pescuiti cu modele slow sinking), mai lunga – pentru a da timp nalucii sa se ridice (modele floating), acolo unde naluca tinde sa plonjeze mai profund decat adancimea utila in care se poate pescui. Marimile acestui tip de vobler medium diver sunt 6 cm – 8 cm, nu trebuie sa exagerati cu marimea. culorile naturale, dar si cele mai vizibile in obscuritatea adancurilor se preteaza in pescuitul stiucii.

De multe ori veti descoperi potentialul unor canale peste care a trecut valul de lingurari, canale trecute pe lista „consumate”. Este foarte probabil sa existe inca stiuca acolo, dar a devenit „rezistenta” la nalucile folosite in exces. Subiectul acesta este de interes si daca acceptam faptul ca primele stiuci care cad victime ancorelor oscilantelor sunt stiucile tinere si mai putin experimentate. Dupa ce trece furia barcilor cu lansetisti, s-ar putea sa ramana in apele respective… surprizele. Mai putin preietenoase, si as zice chiar dusmanoase, sunt stiucile mari, trecute prin viata, care fie au vazut lucirile oscilantelor trecand de sute de ori prin apropierea adapostului din care pandesc, fie au gustat din cocleala metalului ancorelor si au scapat (de catch & release imi este teama sa vorbesc intr-o tara in care nici „izolarea” in plina pandemie nu este luata in calcul de multi).

 

Nu uitati, avem astazi multe tipuri constructive de voblere, iar prezenta lor pe piata este in buna masura o necesitate aparuta odata cu dezvoltarea tehnicilor de spinning. Acesta este motivul pentru care le cumparati, nu pentru ca sunteti colectionari ce aleg invariabil din trusa, atunci cand ajungeti pe apa, numai si numai cele doua naluci cu care prindeti in mod uzual – nalucile suple si oscilantele.

Stati acasa, urgia nu a trecut, apele ne asteapta si va veni ziua in care vom face prima lansare, cand vremea pandemiei a trecut pentru a face loc pescuitului. Vremea stiucii va veni, cred in asta si mai cred ca aceasta pauza in viata noastra este un timp in care putem sa ne mai improspatam arsenalul de naluci, iar jucariile sunt la un clic distanta, prin comanda online.
Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *