O vara fara peste

Sincer, Delta este in aceasta perioada doar pentru cei pasionati, care daca nu prind, macar se simt bine hoinarind pe ghioluri si canale. Am constatat la luciul apei ce inseamna sa se alinieze astrele astfel incat stiuca sa fie mai rara intr-un ghiol din Delta decat capra neagra pe Calea Dorobanti, in Bucuresti. Explicatiile sunt multiple, incepand de la o comparatie intre cum a fost in 2018 cand exista regula no kill pentru pescarii sportivi (o sa revin in curand cu acest subiect), si cum este in 2020, dupa un an in care fiecare a luat tot ce aprins cand a dat de stiuca. Puneti apele mici de primavara, faptul ca ANPA a dat doar o saptamana prohibitie la stiuca (dupa ce aceasta si-a depus icrele, care a mai apucat) si dezlegarea la setca tot anul (nu doar din septembrie – octombrie, pana in februarie).

Mai concret, situatia s-ar putea defini asa: Cupa Rapture, prima etapa de Campionat National organizat de LRS, 47 de echipe (printre acesti pescari au fost cu siguranta unii dintre cei mai buni pescari de stiuca de la noi), doua zile de concurs, 8 stiuci prinse in total. Noroc ca a punctat bibanul, altfel se stabilea clasamentul cu intrebari, ca la Roata norocului.

Cu aceste ganduri am plecat in vacanta, cu familia, la Sfantu Gheorghe, acolo unde impaci plaja cu pescuitul. Inainte de plaja, in racoarea diminetii, am cautat bibanii, acolo unde ii stiam ca sunt de ani de zile, pana hat – departe prin Rosu si Rosulet. Doi bibani de gradinita s-au aratat in trei zile, asa ca am renuntat. A doua jumatate de zi a fost plaja, adica avat in mare. Nici avatii nu au fost prea ingaduitori cu noi, fiul meu reusind sa aiba cea mai mare captura, ce nu depasea 700 gr. Asadar si mici si rari.

O captura ocazionala de salau juvenil, venita atunci cand pescuiam la biban, ne-a atras atentia si am pornit pe drumul salaului chiar pe malul opus, in zona satului Sf. Gheorghe. Am gasit salaii, nici mari, nici mici, dar si acestia rari. Discutand cu un pescar comercial localnic, acesta mi-a spus ca inainte sa vina apa mare, s-au scos sute de kilograme de “salai mascati”, prapad, ce mai. Cum parintii au ajuns fileuri deja, noi am mai gasit gneratia tanara inainte sa intre in plase. Care plase tapetau tot malul, pana aproape de varsare, peste Dunare de sat, acolo unde pragul incepe chiar de langa stuf, cu o cadere de trei metri. Jiguri de 21 de grame si shaduri corpolente au fost pe placul tineretului – sperante salaiesc, aflat probabil in vacanta, pentru ca in pofida insistentelor noastre pescaresti, nu prea au fost multi, cei care ne-au vizitat in barca.

Probabil apele mari si tulburi, venite intr-o Delta pusa aproape pe uscat de apele mici ale unei primaveri muscate de filoxera Covidului. Sau poate ca de vina sunt plasele fara numar care au profitat ca pestii sunt adunati pe anumite zone datorita nivelului foarte scazut al apelor, poate poluarea,  ori traficul de barci. Cert este ca acesti factori au concurat la peisajul piscicol trist de astazi si va asigur ca nici pasarilor nu le este mai bine in lipsa pestilor. Nu ne mai ramane dect sa le impuscam pe toate, poate – poate mai pica ceva la plase, nu in gusa lor.

Malin Musatescu
23 ani de activitate neintrerupta in presa de pescuit, sute de articole si editoriale, fondator al revistelor Aventuri la Pescuit, Super Pescar si Pescuitul pentru toti, autorul cartii Spinning. Odiseea pescarului digital, care pune bazele terminologiei in spinningul de la noi si ale abordarii stiintifice in pescuitul cu naluci. Cineast, director de imagine film si televiziune, autor al imaginii multor filme de arta, reportaje si documentare, realizator de filme TV dedicate pescuitului. Jurnalist, colaborator la ziarul Cotidianul, autor de texte si membru al redactiilor revistelor de umor si satira politica Academia Catavencu si Catavencii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *