Management VS Petitii

E o moda de cativa ani, un trend in care ONG-urile creeaza curente care se propaga vertiginos in mediul online si care din pacata e lipsit de consistenta informatiilor. E asemenea unui proces in care fiecare parte isi expune varianta asupra celor intamplate, insa adevarul nu il stie nimeni.

Asa se intampla in fiecare an de ceva timp incoace. ONG-urile arunca informatii ambalate frumos, nestiutorii se activeaza, vanatorii stau si admira comentand haotic in mediul online si cam atat. Ceea ce este dureros pentru noi vanatorii cu pasiune si dragoste fata de natura este ca la spiritul de echipa, „verzii” ne bat la golaveraj mare. Dar de ce acest razboi? Pana la urma si noi si ei vrem sa vedem multe animale frumoase pe tot arealul Romaniei. Noi am invatat ca trebuie hranite, protejate si ei ca trebuie sa ne improaste cu noroi neintelegand fenomenul. Pentru vanatori cele scrise aici sunt deja tabu, pentru cei ce nu au vazut in viata lor un urs, mistret etc, probabil o informatie care sper sa le dea de gandit.

NU vanam haotic, cel putin nu daca suntem vanatori pasionati, desi fiecare padure are uscaturile sale. Vanatorii platesc anual o cota de circa 1200 pana la peste 2000 de lei. Din acesti bani asociatiile de vanatoare platesc paznici care sa protejeze salbaticiunile din fondurile alocate fiecarei asociatii, platesc mancarea pe care iarna in vreme rea animalele nu o mai gasesc, combustibilul pentru toate cele de mai sus, salariile angajatilor, construirea de hranitori etc.

Tot vanatorii, fie ei straini sau romani, contribuie la redeventa pe care fiecare asociatie de vanatoare o plateste catre statul roman si care nu e deloc una neinsemnata. Stiu fonduri unde se platesc si cate 40000 de euro anual catre stat si nu cred ca e cea mai mare redeventa.

Ca sa fi un vanator pasionat, trebuie sa cunosti si animalele pe care le vanezi, trebuie sa stii cum arata o urma, carui animal apartine, cand, unde si cu ce se hranesc, cand au pui, cand migreaza, unde, in ce perioada si alte multe informatii pe care dragi VERZI nu cred ca le stiti. Ca sa le aflati trebuie sa fiti acolo, sa observati si sa intelegeti. Ar fi dragut sa mergeti periodic cand e viscol si cu cate un sac de cereale pe cheltuiala voastra sa hraniti animalele pentru care va menifestati atata dragoste in loc sa stati linistiti in fata calculatorului.

Nu inteleg de asemenea de ce nu se conlucreaza daca tot avem un tel comun si anume sa vedem o fauna bogata pe intinderile Romaniei. O singura data am intalnit in terenurile de vanatoare o echipa de la S.O.R. care culmea ne-au intrebat informatii despre ce gaste si rate am vazut, ce specii, cam cate ca nr etc.

Dragi ONG-isti, nu noi dam cotele de recolta ci ministerul mediului , noi doar platim pentru un obicei stravechi. Noi ne autofinantam nu cersim nimanui fonduri. Sunt asociatii de vanatoare care abia mai reusesc sa plateasca statului redeventele si oamenilor pagubele facute de animalele salbatice si totusi se zbat. Asociatiile de vanatoare sunt tot niste ONG-uri, doar ca functioneaza altfel, fara cerseala si propaganda.

Astept cu nerabdare sa vedem cate asociatii vor mai putea sta in picioare in urmatoarea perioada si ce va face statul cu fondurile la care vor renunta, caci pagube vor fi, hrana complementara va trebui pusa iarna si paza pentru braconaj va trebui sa fie.

In loc sa faceti petitii pentru orice maruntis, mai bine v-ati indrepta atentia asupra agriculturii care nu mai lasa o palma de teren unde salbaticiunile sa se inmulteasca, asupra celor ce braconeaza si ies din tribunal cu capul sus si un mare neinceperea urmaririi penale si a altor factori.

Sa ne vedem si auzim sanatosi!

Avatar
Pasionat de mic de tot ce misca, a fost atras mai tarziu de vanatoare. Cum chemarea naturii nu ii da pace, e mereu in cautare de noi locuri. Slabiciunea sa ramane vanatoarea la gasca si rata, dar raspunde prezent si altor invitatii de a iesi in natura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *