De la fratie la sefie

Nu aș vrea să se creadă că am ceva personal cu AGVPS. Trebuie să recunosc că joacă, spre propriul interes, cel mai bine la ora aceasta rolul unei federații, o federație care adună crema pescuitului de competiție de la crap, spinning, staționar și muscă artificială. Așa însă cum spuneam acum o săptămână, iluzia independenței pescarilor de competiție își dă încet, încet obștescul sfârșit în penumbra comisiilor și sub-comisiilor de specialitate din AGVPS. Iată că nu este vorba doar despre asumarea cu tupeu a eforturilor – inclusiv financiare – ale cluburilor independente, ale ligilor, ale sponsorilor și ale investitorilor providențiali, grație cărora sunt organizate Campionatele Naționale și fără de care nu au fost posibile performanțele loturilor naționale la Campionate Mondiale. Mișcări de trupe de ultimă oră pe culoarele conacului urban de pe Calea Moșilor atrag atenția asupra ultimelor strategii prin care AGVPS va aduce acasă copiii rătăcitori din competiție. Afilierea la AGVPS a cluburilor care au organizat de pildă anul trecut CN de crap au dezvăluit o evidență tristă: deciziile nu le mai aparțin, iar hotărârile luate de subcomisia de crap au transformat ediția 2012 într-o sumbră circotecă. Așa s-a ajuns ca titlul de campion național să fie câștigat la tribunal și nu pe pista de concurs. La spinning lucrurile nu arată bine, pentru  că relativa independență organizatorică de care s-a bucurat LRS (Liga Română de Spinning) ia sfârșit oficial în 2013. Ce înseamnă asta?

În primul rând toată devălmășia voturilor de la AG-ul de mâine, toate proiectele, toate alianțele și toate intrigile locale nu mai valorează nimic. Pentru că decizia finală o vor lua în 2013 Teodor Bentu, președinții de sub-comisii și silvicii de acolo. Pentru că bugetele – realizate pe cârca sponsorilor, vor fi filtrate în sub-comisia cu pricina, pentru că regulamentele, contestațiile și deciziile importante în desfășurarea CN-urilor vor fi judecate de Teodor Bentu, președintele comisiei de competiții și de președinții lui de la sub-comisii. Iar ce s-a întâmplat la CN de crap 2012, când sub-comisia de crap din AGVPS a judecat o contestație schimbând regulamentul în timpul desfășurării etapelor, astfel încât a defavorizat masiv echipa de pe primul loc al clasamentului general, se poate întâmpla oricând și la spinning.

Dar cea mai periculoasă pentru pescuitul de competiție este ticăloșia cozilor de topor care urzesc felurite vasalități și iobăgii de dragul unui fotoliu de mahăr prin sub-comisiile enunțate mai sus. Chiar dacă acum încă nu se vede clar, luptele interne din lumea crapului, a spinningului și chiar de la muscă artificială au produs aceste personaje mediocre frustrate, looserii intriganți, gata oricând să-și vândă sufletul dacă nu diavolului, măcar AGVPS-ului. Evident că pescarul de competiție de la spinning își pune o întrebare legitimă: bun, și care este diferența între a face performanță la CM-uri în baza unui protocol AGVPS – LRS (așa cum a fost până acum) și a realiza același lucru cu LRS afiliat la AGVPS? Diferența este că afilierea deschide granițele dintre entități în favoarea uneia, prin însăși definiția acestui proces de asimilare. Cum nu este greu de ghicit în favoarea cui este declanșată această afiliere ne vom da seama rapid cât de iminentă este punerea jujeului la gâtul comisiilor LRS care supervizează CN de spinning, dar și asupra cluburilor care compun LRS. Căci afilierea LRS este în fapt afilierea automată a acestor cluburi la AGVPS, până mai ieri independente. Simplul refuz de afiliere al unui club înseamnă excluderea automată din LRS și de pe pistele oficiale de competiție.

Anii de independență care au adus un puternic avânt pescuitului de competiție și care au învățat pescarii să se organizeze în asociații care să le reprezinte cu adevărat interesele, dau semne clare că se vor sfârși în 2013. Dacă este să tragem o linie pentru a aduna cele întâmplate în tot acest timp  vom înțelege că au fost ani irosiți. Irosiți pentru că în loc de a se structura o federație puternică a pescuitului sportiv din România, conflictele interne din supra-structurile schițate de asociațiile independente, orgoliile și gloriile personale efemere au subminat fantastica șansă de avea destinul competiției în mâinile celor care o practică și nu în mâinile celor care doar profită de ea. Dincolo de marele reviriment al ultimilor 6 -7 ani în pescuitului de competiție de la noi, dincolo de medaliile câștigate, spinningul ajunge acolo de unde s-a plecat în 2006, anul ruperii organizatorice a CN de spinning de AGVPS.

Astăzi, 8 februarie, când scriu aceste rânduri, AGVPS a anunțat unilateral anularea protocolului cu LRS prin care până acum nălucile zburdau libere. LRS, cu spatele la zid, cu numai o zi înainte de alegerile pentru președinție, are o singură certitudine: președintele LRS încă în exercițiu, în ultimele zile ale mandatului său, a avut o întâlnire de taină cu domnul N. Șelaru, președintele AGVPSR. Ce au discutat timp de aproape o oră, asta vom intui din atitudinea pe care președintele în exercițiu o va avea la alegerile… prezidențiale de la AG-ul LRS. Deocamdată acesta a îmbrăcat pielea curelei de transmisie între AGVPS și LRS. Imaginați-vă însă că această curea de transmisie devine la un moment dat chiar factor de decizie al sub-comisiei de spinning, adică unul dintre șefii președintelui LRS nou ales, indiferent care va fi acesta. Iar proiectele de organizare pe care viitorul președinte și le asumă cu echipa sa în fața cluburilor din LRS vor fi filtrate și ajustate tot timpul, pe alte criterii – cele ale AGVPS de catre… fostul președinte. Pare comic, însă dacă se va întâmpla, asta însemnă că suntem un neam de slugi, blestemați să fim conduși de cozi de topor. Și dacă Iuda nu e până la urmă Iuda, atunci pescarilor de spinning le mai rămâne o șansă: aceea a gladiatorilor care își câștigă în arena cu lei dreptul la libertate.