AGVPS sau cum se fura aurul

Fără îndoială că ceea ce s-a întâmplat la Corbu anul trecut a impresionat în egală măsură pescarii de competiție de la crap, publicul de pretutindeni, dar și oficialii de la FIPS. Un Campionat Mondial organizat de Rig Service, în fapt omul de afaceri Florin Cârstocea, cel care a cheltuit peste un milion de euro pentru a amenaja pista de la malul mării așa cum nu s-a mai văzut până acum. Succesul organizării a fost dublat, poate chiar triplat, de faptul că băieții noștri au câștigat aurul pe națiuni și aurul și argintul la individual, o glorie la care nu a avut curajul să viseze acum câțiva ani nici cel mai optimist pescar de crap de competiție de la noi. Iată și un amănunt important: banii colectați din taxele de participare ale echipelor prezente la acest mondial, și este vorba despre zeci de mii de euro, au fost încasați de AGVPS, conform înțelegerii care a parafat organizarea CM de crap la Corbu. Implicarea AGVPS în acest eveniment de răsunet este punctuală și se referă în special la acreditarea acestei asociații la FIPS.

Florin Carstocea, Nelu Ghelase, Vali Martoiu, Traian Petrar, Felix Roman si Stefan Fasie, in trei cuvinte… Aur pentru Romania

Organizarea CN de crap se face de ani buni pe banii, timpul și nervii pescarilor de competiție care au reușit să preia aceste evenimente sportive de la AGVPS. AGVPS, la rândul său, s-a adaptat rapid noii situații. Fiind presați de o iminentă revoltă a pescarilor de competiție care s-au organizat în cluburi și asociații cu intenția de a boicota CN-urile AGVPS prin organizarea de CN-uri paralele independente, AGVPS a dat senzația că renunță la puterea absolută. Astfel a fost predată ștafeta pentru organizarea CN de crap – și ceva ma târziu a CN de spinning – stratagemă care nu au făcut decât să aducă avantaje pentru AGVPS. Vădit lucru, odată ieșit din umbra prăfuită a acestei organizații, pescuitul de competiție a devenit și performant. De la regulamente, la pregătirea pistelor, organizarea etapelor, cooptarea sponsorilor și formarea loturilor naționale, totul a fost făcut pe munca și efortul financiar al pasionaților care s-au dăruit pescuitului de competiție. A fost o supapă extraordinară, o mișcare inteligent făcută de AGVPS, prin care singurul lucru pe care îl mai aveau de făcut a fost să plătească taxa la FIPS. În rest comisiilor nu le rămânea decât să oblăduiască simbolic, pe la tot felul de adunări și ședințe, talentul, performanța și sacrificiile pescarilor care s-au înhămat de bună voie la organizarea CN de pescuit. Mai mult, după încercări ratate de a înființa federații care să uzurpe rolul și statura AGVPS la FIPS, băieții din competiție s-au liniștit și și-au dat seama cât de greu este să urnească acest colos din locul lui. Bref, AGVPS a devenit o Înaltă Poartă la care pescarii de competiție vin în fiecare an, așa, ca să demonstreze că sunt supuși și cu ciocul mic. Venirea asta în piele de supuși ghiauri nu rămâne însă fără consecințe pentru pescarii de competiție, căci toată gloria și sacrificiul soldaților sunt acum ale sultanului.

Până la urmă toate astea contează mai puțin. Principalul este ca loturile naționale să participe la CM-uri și să reprezinte cu onor România. Ce mai contează că AGVSP joacă rolul păstorului absolut al pescuitului de competiție de la noi? Totul este bine dacă lasă libertate pescarilor să-și organizeze campionatele naționale și selecțiile pentru lot așa cum cred ei că este mai corect. Lucru care s-a și întâmplat, singura participare la acest efort comun din partea AGVPS fiind trimiterea unui observator pe la etape, mai ales la crap. Adică un fel de frecție și gargară pe la standuri, evident pe banii organizatorilor de etapă. Am spus și o mai spun: în lipsa unei federații sportive a pescarilor AGVPS demonstrează că este singura asociație capabilă să controleze fenomenul la nivel național. Impostura conjuncturală asumată însă de AGVPS, acceptată și de pescari ca monedă de schimb a libertății, este suportabilă atâta timp cât bunul simț moderează această relație. O relație nu de simbioză, așa cum vrea să insinueze AGVPS, ci de parazitism. Un parazitism în care gazdele sunt sunt chiar pescarii de competiție.

Salut aici rebranduirea revistei AGVPS prin formatului ambițios în care se prezintă ea acum. Găsesc însă aici un articol scris de Muguruel Ionescu, o retrospectivă a anului competițional 2012 care mă cutremură prin tupeul afirmațiilor. Iată prima mostră: „… activitatea competițională din anul precedent a fost dominată de găzduirea și organizarea, de către AGVPS din România, al celui de-al XIV-lea CAMPIONAT MONDIAL DE PESCUIT LA CRAP”. Știți ce? Asta mi se pare nu numai impostură, ci și o formă perfidă de plagiat prin care AGVPS își însușește toate realizările RIG Service, la care se adaugă – evident – încasarea perfidă a taxelor de participare. Ceva mai încolo același domn Mugurrel Ionescu ajunge și la CN de spinning, organizat de facto de către LRS (Liga Română de Spinning). Această Ligă, prin cluburile pe care le reprezintă, este implicată total în roganizarea pistelor de concurs, arbitraj, relația cu sponsorii, organizarea și finanțarea lotului național, inclusiv finanțarea participării la CM-uri. Totul este realizat cu banii sponsorilor (prin asocierea directă a acestora cu cluburile din LRS) și cu banii colectați din cotizațiile pescarilor la cluburi, cât și din taxele de participare la etape. Nu vi se pare prin această prismă până și simpla apariție a siglei AGVPS pe bannere la concursuri un abuz? Iată ce crede însă domnul Mugurel Ionescu: „ Toate etapele și finalele campionatului național de pescuit sportiv s-au desfășurat sub egida, îndrumarea și, în mare parte (sublinierea noastră), finanțarea AGVPS din România, cu directa implicare a membrilor Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții”. Păi este sau nu este ăsta cinism? Să nu amintești, măcar așa, în treacăt, și LRS și sponsorii mari ai lotului național? Să-ți asumi cu seninătate absolut toate meritele, când tu pui pe masă doar taxa de participare la CM (ceva peste 1000 euro) și afilierea la FIPS-CIPS? Când fiecare pescar membru al lotului a cheltuit din buzunarul propriu pentru a fi prezent la toate etapele CN minim 1000 euro, la care se adaugă eforturile sponsorilor și NIMIC de la AGVPS?

Din textul semnat de domnul Muguruel Ionescu transpare adevărata față de stăpân a AGVPS, un stăpân care nu are considerație pentru slugile sale pasionate de pescuitul de competiție, în schimb este dependent de rezultatele muncii acestora. Da domnilor, pentru că performanțele, medaliile și tricolorul înălțat la festivitățile de premiere sunt merite pe care, iată, AGVPS și le arogă în totalitate, merite care au rolul să îi cimenteze pe vecie poziția de afiliat FIPS-CIPS, unic reprezentant al pescarilor români în competiția internațională oficială. Să zicem că domnul Mugurel Ionescu, în textul său din Vânătorul și Pescarul Sportiv ar fi subliniat implicarea logistică și financiară a organizatorilor reali ai CN-urilor. Ar fi promovat munca Rig Service și LRS, ar fi mulțumit sponsorilor. Să zicem că în acest context ar fi reiterat rolul de reprezentant FIPS al AGVPS în România, un rol pur tehnic, aproape birocratic. Dacă ar fi fost așa pescarii de competiție ar fi trecut cu vederea că „îndrumarea” și „directa implicare a membrilor Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții” s-au rezumat în principal la deplasări afară cu loturile, la antrenamente sau la CM, moca, pe cârca asociațiilor independente și sponsorilor acestora care au organizat, finanțat totul – de la piste, arbitraj și premieri, la tricourile, jachetele și șepcile tricolorilor. Iată cum un text ce părea o trecere în revistă impersonală a unui an competițional, cam așa ca la gazeta de perete dintr-o defunctă Circă de Miliție, domnul Mugurel Ionescu a reușit să semneze în numele AGVPS un adevărat autodenunț.