Kilowattul trece, pietrele raman

Priviti imaginea de mai sus. In ea este raul Buda, un rau binecuvantat din Fagaras, cu pastravi, cu aburul vaii strajuite de cetina intunecata, cu volburi, pastravi si cascade. Orice tara care are o asemenea minunatie a naturii ar face tot ce ii sta in putinta sa o pastreze si sa o lase cat mai intreaga generatiilor ce vin. Inchipuiti-va un rau Buda in Cehia, Ungaria sau in Serbia. Daca vi se pare prea mare efortul de imaginatie, atunci urmariti la PVTV filmele realizate pe rauri de munte in astfel de tari. Adevarate paradisuri pentru turism si pescuit cu musca artificiala. Ca e vorba despre dezvoltarea comunitatilor din zonele respective, despre pensiuni si tot felul de servicii destinate turistilor, nu mai trebuie sa spun, e clar ca buna ziua. Avem deja multi pescari romani care pleaca anual in tarile cu pricina si lasa destui bani acolo. Ii lasa pentru ca in tara la noi raurile au ajuns la mila profitorilor care – ati ghicit – nu au nici cea mai mica mila pentru valorile de patrimoniu natural si cultural al acestei tari, atata timp cat pot face bani din asta. Priviti imaginea de mai sus, pentru ca este o parte din Romania care a murit acum un an sub lama buldozerelor unor indivizi care, in spatele paravanului certificatelor verzi oferite de europeni pentru obtinerea energiei din resurse regenerabile, au reusit sa puna in aplicare o adevarata hacatomba ecologica, incalcand tot ce se poate incalca in materie de legislatie de mediu. Va mai retin atentia doar cu atat: la vremea respectiva, in urma protestelor societatii civile, a ONG-urilor, ministrul Ministerului Mediului – Laszlo Borbely – a promis oprirea lucrarilor si a recunocut mari neregului in acest proiect. Ministrul a cazut, s-a spalat pe maini, nici usturoi n-a mancat, iar scandalul politic de acum este mediul perfect pentru ca baietii destepti sa continue lucrarile cu sarg, ducandu-si distrugerea la nesfarsit fara sa-i mai intrebe nimeni de sanatate. Vorba aceea, decat sa aiba copiii si nepotii nostri un asemenea rau, mai bine sa aiba copiii si nepotii lor Ferrari si Maserati.

Nu stiu cum sunteti voi, ceilalti pescari, dar eu ma simt deja coplesit de distrugerea apelor si fondurilor piscicole de la noi. Pentru ca neantul nu se implementeaza in cele mai profunde locuri ale Romaniei. Ticalosia nu se consuma numai acolo sus, in creierul muntilor, unde am ajuns sa bagam in teava micro-hidrocentralelor orice paraie, inca de la izvor, lasand seci vaile, izgonind salbaticiunile Fagarasului si schimband microclimate. Cum sa nu ia foc padurile Fagarasului, atat cat au scapat de securea mafiei lemnului, chinuite de vara caniculara, cand apele acestui masiv muntos sunt bagate pe sest  prin tevi si duse jos, drept in turbine? Cum sa infrunti uscaciunea cu o uscaciune  si mai mare? Si nu e doar vorba despre celelalte pustiimi, ale baltilor si japselor, ghiolurilor si canalelor din Delta, unde isi fac de cap braconierii electrici ca si cum Rezervatia Biosferei Delta Dunarii ar fi intr-o tara din lumea a treia, unde disolutia statului este lucrarea autoritatilor spre o netarmurita coruptie la cel mai inalt nivel. No. Am intalnit neantul asta la doi pasi de casa, in inima Bucurestiului, pe cand filmam pescarii de pe Dambovita. Am vazut cu stupoare o barca pneumatica, motorizata, a Apelor Romane, cu doi baieti (probabil de serviciu) care scoteau plasele ascunse undeva pe mijlocul apei, intre Ciurel si Grozavesti. Braconieri in buricul targului? Asta nu este tot! Mergeti la Lacul Morii sa vedeti ce n-ati vazut. Haite de braconieri din Rosu, din blocurile vecine, din negura taranei Ilfovului, impanzind cu plase acest lac ce ar fi putut fi un excelent loc de recreere pentru Bucuresteni, pescari sau nepescari. Mergeti sa-i vedeti cum dau cu curent electric, aici sub nasul autoritatilor centrale, nu va mai minunati ca in 22 de ani la Tulcea nu a fost bagat in parnaie niciun nenorocit de braconier cu aparat electric.

Unde sa mai mergem la pescuit, cand jaful este peste tot, iar putinele ape cu peste destinate pescuitului sportiv sunt din ce in ce mai prohibitive? Pana vom gasi un raspuns la aceasta intrebare, altfel cu un grad destul de mare de sens peiorativ, revin la crima de pe valea raului Buda. Seceta nu a ramas fara urmari. In tevi abia daca mai curge apa. Iar acest august se va repeta pe un rau cu debit oricum sub ceea ce trebuie sa fie pentru a face o micro-hidrocentrala profitabila. Nu-i nimic. Nu trebuie sa produca mult. Doar putin, cat sa puna baietii destepti mana pe certificate verzi. Adica milioane de euro anual, storsi pe bune, din piatra seaca.