Dunare, Dunare, drum fara peste

De la Orsova spre Bazias avem, cel putin la capitolul peisaj, cu ce ne mandri. Pescarul, curios din fire, nu se poate multumi insa doar cu atat, si va dori neaparat sa pipaie fructul miraculos al Dunarii – pestele. Te-ai astepta ca intr-atata salbaticie sa colcaie zeci de specii de pesti, ba prin prisma tenebrelor invartite la 40 – 50 de metri adancime in inima Cazanelor si niscaiva specii inca nedescoperite. Pescuitul va demonstra ceea din pacate deja intuiam: pestii Dunarii sunt tot mai rari. Peste tot, la sosea, am intalnit pancarte pe care era scris “PESTE” indicand portile gospodariilor unde cu siguranta sunt dosite aparate de curentat, ca plase nu se prea vad. Explozia de pensiuni face trimitere directa la un fenomen identic in Delta Dunarii, acolo unde asistam la aceeasi distrugere a fondului piscicol. Este vorba despre braconaj electric generalizat, insa o privire mai atenta ne va lamuri ca este vorba si despre sute si sute de autorizatii de pescuit comercial in spatele carora se ascund mii de kilometri de plase monofilament care nu tin cont de perioadele de prohibitie. Turismul care ar trebui sa infloreasca pe malul Dunarii astazi are legatura stransa cu darnicia Dunarii. De la pescarul care vrea sa aiba partidele vietii lui in astfel de locuri, la turistul pantofar care ar vrea sa manance un bors proaspat, totul este legat de peste. Cand pestele dispare atat de dramatic cum se intampla in Dunare si in Delta, este si normal ca turismul sa sufere.

Mi-au atras atentia, plimbandu-ma cu barca prin Clisura Dunarii, faptul ca fiecare pensiune sau cabana, sau vila de vacanta cu iesire la fluviu, are invariabil plase puse la uscat. Toti acesti proprietari de pensiuni, foarte multi dintre ei veniti din orasele vestului tarii, nu sunt pescari profesionisti. Am intalnit agronomi pensionari, profesori care au renuntat la o cariera in sistemul de invatamant si tot felul de persoane retrase la malul Dunarii in Clisura pe perioada verii, care au autorizatie si plase pentru pescuit comercial. Ba chiar am intalnit un pensionar pe caz de boala cu autorizatie de pescar profesionist! Deci nu este vorba despre o populatie care de generatii nu traieste decat din asta si nu se poate adapta la alte activitati.

Intorcandu-ne la Delta, in oglinda, vom constata ca aproape jumatate dintre autorizatiile de pescuit comercial sunt luate de locuitori ai “continentului”, rezidenti din Tulcea, Nufarul, Victoria, Murighiol, multi dintre ei exercitand aceasta profesiune milenara doar in weekend, in restul saptamanii fiind angajati la diverse locuri de munca. Inca o data nu este vorba despre un pescuit de subzistenta, asa cum incearca sa vehiculeze ideea sindicatele pescaresti, in fapt oficine ale cherhanagiilor cu care manipuleaza opinia publica si organizeaza lobby la nivel politic.

 Daca la podul de la Giurgeni braconierii scot la sosea fara pic de teama de Politie sturioni populati in contul celor un milion de euro destinati anual salvarii acestei specii, la Divici, nu departe de Bazias, pescarii vand cega cat palma populata de unguri, in contul aceluiasi efort multinational de salvare a sturionilor. Vorbind cu oamenii din Delta si din Clisura Dunarii nemultumiti de amploarea braconajului si scaparea de sub control a pescuitului comercial, toti arata cu degetul catre Politia de Frontiera. Fie ca nu le pasa, fie ca inchid ochii, fie ca pun botul, fie ca merg in cardasie cu braconierii, oamenii legii sunt considerati de populatia riverana Dunarii ca factor principal care a favorizat dezvoltarea acestui flagel ce a depopulat de peste unul dintre principalele fluvii ale Europei. Ceea ce nu se vede in tot acest tablou sumbru, este ca ANPA, agentia care stapaneste practic toata resursa piscicola din apele publice, cea care ar trebui sa organizeze un management de durata al acestei resurse, se limiteaza doar la a emite autorizatii de pescuit – comercial sau sportiv. In plus, a desemnat paza catre alte institutii ce au rol de control si de exercitare a autoritatii statului. Cu alte cuvinte ANPA incaseaza bani de la pescari, dar nu are dupa atatia ani un corp de paza specializat, asta intr-o tara unde suferinta piscicola a apelor publice se vede cu ochiul liber.

Daca te-ai astepta totusi ca aceasta agentie sa-si faca simtita prezenta in domeniul repopularilor, v-ati inselat amarnic! De cand este infiintata aceasta Agentie nu a apucat sa invete cum arata un alevin. O adunatura de aparatnici, de activisti de partid cu conceptii de ferma, baietii astia condusi de un presedinte de agentie numit politic, care nu are legatura cu piscicultura nici macar in somn, incaseaza salarii, exista si atat. Si daca ar face numai asta, raul tot ar fi cum ar fi. Dar coclesc si o Bursa a Pestelui cu multe milioane papate la Tulcea din bani europeni, ca sa tranzactioneze neantul piscicol de care se fac direct raspunzatori. Nici vorba despre protectia resursei piscicole, a ecosistemelor acvatice. Putem sa-i consideram pe buna dreptate sabotori ai turismului romanesc in Delta Dunarii si peste tot pe malul Dunarii acolo unde pensiunile cochete zac intr-o singuratate deplina. Cum sa cheltuiesti sute de euro pentru un sejur la Dunare pe ape fara peste? Iata o intrebare la care agentii piscicoli care freaca duda prin birourile ANPA considera ca nu sunt obligati sa raspunda.