Istoria Squid&Octopus in Romania

Cum a ajuns Squid&Octopus cu „stropeală” cea mai celebră și folosită aromă din România.

Pe la începutul anilor 2000 am învățat de la Zvonko să fac boiliesuri cu aromă de cârnați. La Cupa Mondială de la Sărulești din 99, o echipă din Macedonia, care a pescuit (dacă-mi aduc bine aminte) prin golful de la Turnul de Apă, s-a clasat pe locul secund folosind ready made-uri SBS Frankfurter Sausage. Macedonenii putea chiar câștiga concursul, la care au participat nu mai puțin de 208 echipe din toată lumea, dacă nu ar fi fost depunctați cu niște kilograme pentru o greșeală de nădire. Primul loc a revenit nemților lui Jurgen Becker. Așadar, prietenul meu sârb, fixist și încăpățânat cum e el, făcuse o obsesie pentru bilele cu aromă de cârnați de la SBS. De la ready made-uri a trecut apoi la pasul următor, rularea manuală. Comanda mixuri, arome și lichide nutritive și împuțea bucătăriile cu mirosul greu de Frankfurter Sausage. Eu îl ajutam, dăduse norocul peste mine, ce să mai discutăm, pentru că distracția de care vă povestesc era foarte scumpă la vremea aia. Și uite așa am făcut eu upgrade-ul carierei de pescar de crap, de la porumb uscat la boiliesuri, capitol care a început să ma fascineze. Testele le făceam pe la Tâncăbești și Sărulești, alt privilegiu al timpurilor respective, pentru că pe acele lacuri nu avea acces orice muritor.

A venit apoi a doua Cupa Mondială de la Sărulești, în 2002, cea pe care a câștigat-o echipa austriacă a regretatului Kurt Grabmayer. În plină epocă a Frankfurterului, în primăvara lui 2003, prin luna mai, m-am dus la Sărulești să-l cunosc și eu pe Grabmayer despre care aflasem, strict confidențial, că a revenit în România pentru o partidă de plăcere. Îmi amintesc că mi-a dăruit un tricou (pe care l-am pus apoi în ramă) și ne-am fotografiat cu un aparat de-al meu vechi, pe film. Nu știam eu pe vremea aia cât de important e locul sau strategia, ci mă holbam la sculele lui, venite parcă de pe o altă planetă și chestionam în legătură cu nada. Cu ce boilies ai câștigat Cupa Mondială ? Asta era răspunsul care mă interesa. Kurt mi-a spus și mi-a aratat niște bile vișinii, pe care nu am să le uit niciodată, care miroseau tare ciudat, a pește și fructe. Parcă somon cu zmeură, nu mai țin bine minte ce mi-a spus, însă combinația pește-fructe a început să nu-mi mai dea pace. Gândeam naiv că dacă aș prepara și eu o nadă similară la următoarea Cupă Mondială nu-mi mai trebuie decât vitrina unde să așez trofeul.

Aroma squid&octopus (sepie și caracatiță) am adus-o din Franța, prin vara lui 2003. Am cumpărat vreo 30 de bucăți (nu mai știu de la ce firmă) și le-am pus pe raft la magazinul Senzor, unde eram asociat. Ulterior am găsit la Solar una mai bună, dar și mai scumpă. Prima “stropeală” a fost căpșuna, iar apoi Cranberry, adică afine. Și uite așa, în plină epocă a Frankfurterului (care începuse să facă ravagii la Tâncăbești și nu numai, chiar și în Delta Dunării) am început să rulăm „squid cu stropeală”, pe mixuri fish meal, boiliesuri cu lichide nutritive și adaos de Robin Red, Betaină și GLM. Am renunțat la uleiuri și am introdus CSL-ul. Uleiul esențial de piper negru era cireașa de pe tort. Solubilele s-a impus foarte rapid în competițiile vremii și au devenit nada de bază a echipei naționale. Prin 2005-2006, numai nostalgicii mai pescuiau cu Frankfurter. Pescarii care își rulau singuri boiliesuri au început să improvizeze, jonglând cu dozajele și cu aroma “stropelii” (zmeură, mandarină, piersică, prună, etc). Până și Zvonko nu mai mergea orbește pe cârnați și avea întotdeauna la el Plum Shelfish, un altă combinație pește-fructă, de la SBS.

Au trecut 10 ani și în zilele noastre nu cred că există vreun producător autohton de nadă care să nu aibă în portofoliu boiliesuri și solubile de „squid cu stropeală”, iar această sintagmă, nu mă feresc s-o spun, a intrat deja în cultura crapistă națională. Chiar dacă scrie sau nu pe etichete, bile de la Senzor, Carping, Magic, MG, CPK, BD și nu mai știu câte altele sunt – sub o formă sau alta – squid cu stropeală. Vorbim, indiscutabil, de amprenta nr. 1 a nadelor de crap românești. Campionatul Mondial de anul trecut a fost câștigat de Energy la squid cu prună, producție proprie a pecarilor brașoveni. Din punctul meu de vedere nu este vorba de o combinație de arome net superioară sau de un mare secret, ci de o trend care s-a impus mai cu seamă în rândul pescarilor. Nu susțin că am inventat apa caldă sau mersul pe jos, ci doar am spus povestea unui boilies în România, așa cum a fost ea.