Noiembrie la Periprava- Prima parte

Noiembrie la Periprava

Ultima Frontieră, ultima partidă

Prima parte

Pescuitul la Periprava este unul special – chiar dacă numele localităţii te face să te duci cu gândul la un pescuit pe Dunăre, pe braţul Chilia mai exact, noi am făcut-o pe un lac din complexul Ultima Frontieră. Cu toate că am făcut un pescuit pe un lac, şi nu pe Dunăre, abordarea a fost tot a unei ape sălbatice, cu crapi tot sălbatici, care au fost aduşi din Dunăre. Incinta numărul 8 din complexul Ultima Frontieră este una destul de mare, de vreo 60 de hectare cu mult stuf, zone cu agăţătură, dar şi zone curate, cu nisip sau pământ tare pe fund; adâncimile nu diferă foarte mult, având o medie undeva la 1,6 metri, dar şi o porţiune cu canal unde apa creşte până la 2,5–3 metri. Pe mijlocul lacului, de la un mal la celălalt se află un plaur cu diverse deschideri şi canale pe dedesubt. Zona este foarte frumoasă, într-adevăr sălbatică, cu mulţi copaci şi păsări. Un lucru foarte interesant este că la Ultima Frontieră sunt 12 lacuri care, toate, comunică între ele prin canale, astfel că atât crapii, cât şi ceilalţi peşti pot migra dintr-un lac în altul. Deci crapii nu stau într-un singur loc şi au diverse trasee pe care circulă.

La Periprava chiar si pescarii de crap prind stiuca.

Având în vedere că partida se desfăşura pe o perioadă de șase zile, ne-am gândit că avem destul timp pentru a găsi o metodă bună prin care să prindem peştii mari ai lacului. Partida avea să fie cu atât mai dificilă, cu cât ne aflam într-o perioadă destul de rece a anului – începutul lunii noiembrie.

Cum am pescuit pe un lac nou?

Înainte de a începe pescuitul am colectat de la Sylvain Remetter cât mai multe informaţii despre lac, despre locul pe care urma să pescuim, dar şi despre populaţia piscicolă. Am aflat că în lac se află mulţi crapi sub 10 kg, dar şi o populaţie însemnată de caraşi între 1 şi 2 kg, care ne pot crea destule probleme. Ştiam de asemenea că există şi destule exemplare peste 10 kg, chiar şi de 20 kg, după care şi venisem.

Deşi aveam la îndemână o barcă pentru a planta, am decis să începem printr-un pescuit din mână. Am sondat zona de pescuit, am găsit o zonă relativ curată, fără agăţătură, pe care urma să pescuim.

De obicei, când pescuiesc pe un lac nou nădesc iniţial în cantităţi mici, iar apoi, în funcţie de necesităţi, continui nădirea sau nu. Pe acest lac, având în vedere că existau destui peşti care să consume o cantitate însemnată de nadă, am hotărât să facem o nădire consistentă, pentru a aduna crapii.

Nădirea am realizat-o cu barca, urmând ca apoi să pescuim din mână pe lângă patul de nadă. Iniţial am aruncat în apă 10 kg de boiliesuri de diferite mărimi și aproape 5 kg de porumb preparat, iar apoi am ales să întreţinem acest pat de nadă din cobră. La început, această strategie părea una câştigătoare, pentru că adunam peştii în zonă şi îi obligam astfel să stea până se termina hrana.

Monturile folosite nu difereau de cele cu care pescuiesc lansat în mod uzual, singurul lucru diferit fiind folosirea unor materiale mai groase în realizarea lor. Firul de monturi folosit a fost unul cămăşuit, de rezistenţă 25 lb. Am ales cârlige curbate mai groase, pentru a penetra bine buza peştelui şi care să îmi permită în acelaşi timp un drill mai dur, deoarece existau zone cu agăţătură între patul de nadă şi mal.

Am început să pescuim cu două lansete care să aibă la cârlig un boilies tare, de 18 mm, şi două lansete cu snowman de 18 mm și pop-up de 12 mm.

La aproape șase ore după nădire s-a întâmplat un lucru de care îmi era frică: caraşii au început să ne creeze probleme şi după fiecare lansare scoteam pe mal câte un caras de peste 1 kg. Aceştia veneau mai mult la monturile cu boilies pe fund. Monturile snowman nu reuşeau să le înghită din cauza mărimii momelii, însă am rămas uimit cum un caras de 1–2 kg reuşea să înghită un boilies de 18–20 mm, care era cât gura lui. Atunci când aveţi probleme cu caraşii, cu plăticile sau chiar cu somnul pitic, vă recomand să folosiţi o montură snowman – o să observaţi că nu o să mai aveţi la fel de multe probleme ca în cazul momelilor de fund.

După acest eveniment neplăcut, care ne-a făcut noaptea mai întunecată decât era, am decis să pescuim cu toate lansetele pe snowman, pentru a evita caraşii.

Crapii şi-au făcut apariţia pe patul de nadă după problemele avute cu caraşii, însă în primele trei zile nu am reuşit să prindem niciun crap de peste 10 kg.

Va urma.