Liniste

Am iesit de curand in teren, insostit de cainii mei si cativa prieteni, chemati de dorul de a fi acolo, de a simti aerul rece al diminetii, de a vedea spectacolul facut de caini, de a observa de la distanta si celelalte animale si pasari din acele locuri despre care altii scriu, desi nu cred ca le-au vazut sau simtit vreodata. Am simtit LINISTEA, a mea, pentru mine si sufletul meu.

Trecand a doua zi pe centura Bucurestiului, pe care am strabatut-o mai mult de jumatate in drumurile mele, am putut observa dimineata devreme o multime de vanatori, echipe de cate 3, 4 cu cainii lor, probabil asemeni mie, dornici de a fi in locul mult indragit.

Ceea ce am vazut m-a facut sa realizez inca odata ce a putut face suspendarea vanatorii la pana, ce presiune a pus pe singuerle specii ramase deschise vanatorii.

Imi imaginez vanatorii care si-au platit cu greu cotizatiile sarite bine de 1500 de lei, un salariu practic, pentru a fi acolo macar o data pe saptamana sau luna, de a lua roua, zapada sau namolul in picioare. Si cu ce s-au ales? Cert e ca dezastrul se aproprie si va fi greu pentru toti cei ce suntem legati de aceasta pasiune. Greu pentru asociatiile de vanatoare care vor fi in imposibilitatea de a plati redeventele catre stat si salarii angajatilor lor pentru ca vanatorul de rand nu va mai plati cotizatie pentru doi, trei fazani si un iepure sau doi intr-un sezon de vanatoare, ca atat ne permit cotizatiile plus-minus in functie de Asociatie. Sunt curios daca va mai avea vreo asociatie cota dupa decembrie si atunci ce va face?

Una peste alta e liniste, nimeni nu stie nimic. Ce se mai aude e cate o rata dimineata pe lac, cate un stol de gasca noaptea pe deasupra oraselor, in drumul spre locurile lor preferate si cateva focuri de arma departe, dar nu multe in zilele de weekend, in rest LINISTE.