Pescuit de iarna pe Lacul Iannis

Vremea rece nu mai reprezintă, demult, un obstacol pentru pescarii de crap pentru că în pescuitul actual și din ce în ce mai modernizat avem nenumărate modalități să înfruntăm cele mai neprietenoase condiții atmosferice.

Fără să enumăr, în amănunt, cum ne protejăm de frig, ploaie, vânt sau chiar ninsoare spun doar că echipamentele specifice și vestimentare care există pe piață în acest moment, ne pot oferi acel minim de confort necesar pentru a rezista intemperiilor. Mai mult decât atât și lacurile sau unele dintre ele mai exact, au ales să ofere condiții de campare confortabile construind și amenajând căsuțe pe standurile de pescuit, fapt ce ne ajută ca bagajul voluminos să se reducă considerabil și astfel să scăpăm de anumite activități istovitoare. Stiți și voi ce inseamnă instalarea întregului echipament dar mai ales împachetarea acestuia!

Așadar am facut o sesiune de pescuit la rece, la propriu, la finalul lunii noiembrie, care a durat 9 zile deși ar fi trebuit să dureze 7…mna, vă spun imediat și de ce!

Lacul Iannis a fost cel pe care l-am vizitat și asta din 2 motive; primul este că standul de pescuit are în dotare o casuță foarte confortabilă dotată cu toate cele necesare, 2 paturi, curent electric, frigider și încălzire iar al doilea, dorința de a prinde măcar un crap mare la final de sezon.

Pescuitul meu începe cu pregătirea partidei și în urma informațiilor acumulate am luat cu mine tot ce consideram necesar ca nadă și echipament… adică am umplut mașina!

Nada a constat în 20 kg viermi, 10 conserve mari de porumb dulce, 10 kg cânepă fiartă, 10 kg alune tigrate fierte și măcinate, 5 kg pelete de 2 și 4 mm, 6 kg boilies de 10 și 16 mm fishmeal și birdfood, 10 kg de groundbait, care să mă ajute la colarea viermilor și realizarea de bulgări în situația în care se formează pe apă valuri prea mari. În completarea celor enumerate am luat și 25 kg pelete de la administrația lacului din care am folosit aproximativ jumătate.

Despre echipament, nimic special, 2 rodpod-uri, 4 lansete de 3,9 m, fir de 0,40 pe mulinete, un navomodel împrumutat pentru că nu dețin acest instrument, 4 balize de marcaj luminoase și un motor electric de barcă cu baterie pentru că nu eram sigur ca mă voi descurca cu navomodelul. Barca am primit pe lac de la administrația Iannis Lake.

Vremea, inițial prietenoasă, mi-a permis să sondez locul cu prodding stick ul din barcă cateva ore bune, să balizez acele câteva zone considerate de mine interesante și apoi urma să învăt să folosesc navomodelul.

Este clar și am descoperit că tehnica asta de plantat cu navomodel are particularitățile ei și pentru unul ca mine, care nu știe și nu îmbrățisează acest stil, este total anapoda
… mi-a luat vreo 2 zile să învăț lucrurile, și nu neapărat cum funcționează barcuța, asta chiar e simpu, dar toate variabilele de interpretare, orientare față de balize sau insule, cantitatea de nadă pe care o pui în cuve, echilibrarea greutății ca să meargă drept, urmarirea sonarului în timp ce manevrezi radiocomanda…m-au facut KO. Am zis gata, nu e de mine și o sa acostez navomodelul in casuță și plantez cu barca. Dar ce să vezi!

S-a năruit entuziasmul meu când a început ploaia și pe frigul de afară cu apă în barcă, care îngheta așa usor, fiind și singur trebuia să ies pe mal cu fiecare lansetă după plantare să pun lanseta pe rodpod, să iau altă lansetă să mă sui iar în barcă… m-a luat capu’ și am decis ca nu-s io cel mai neîndemânatic om din lume să nu învăț să manevrez “jucăria” aia.

Mi-am măsurat firele pe picheți, am pus câte 3 semne din elastice colorate diferit pe fir din 8 în 8 m pe fiecare lanseta, la diferite distanțe pe fiecare băț astfel încât să acopăr suprafața zonei de pescuit pentru cât mai multe variante posibile. Semnele te ajută să te orientezi în cazul în care nu ai un navomodel cu GPS, adică exact cazul meu.

Pentru nădire am amestecat ce aveam la mine în proporții prin care să-mi ajungă toate componentele, dar sa reiasă un mix echilibrat și adaptat la ce pot și vor să mănânce peștii pe o apă atât de rece. La o găleata mare de amestec am mixat aproximativ 5 kg porumb dulce, 2.5 kg cânepă, 1 kg spărtură de alune, 500 g pelete mici, 1 kg de pelete de la lac, și câteva boiliesuri sfărâmate și întregi pentru diversitatea particulelor. Dintre toate acestea, după părerea mea efectul cel mai atractiv este produs de porumbul dulce și cânepă, restul fiind opționale dar totuși necesare la realizarea unei zone de atracție cu forme și arome diversificate.

Viermii i-am adăugat la fiecare plantare separat peste amestecul menționat pentru ca aceștia să nu se lipească de cuve și să cadă primii împinși de greutatea amestecului. La un drum încăpeau în cele 2 cuve ale navomodelului în jur de 1.5 kg de amestec si 250/300 g de viermi. Un săculeț PVA cu viermi și câteva pelete completa și însoțea montura care la randul ei a constat în momeli flotante, pop up sau porumb artificial cu minim 15 viermi și maxim 30 în funcție de flotabilitatea dorită a ansamblului.

Gataaa! Eram cu “capcanele” puse în apă și acum așteptam “zdrăngănitul” avertizorilor în semn de “cerere de prietenie” din partea crapilor pe care fireste că-i așteptam atât de mult.
Cât am așteptat?

…6 zile timp în care am plantat, replantat, înghețat, dezghețat, legat monturi, dezlegat monturi, mâncat, băut, dormit, socializat … o viață de om în toata regula, dar fără o trăsătură. Am asistat la cateva capturi frumoase, trecute bine de 20 kg, 25 kg și chiar la un superb crap de 32,9 kg prins la 2 standuri de mine.
– Adică !?
…exact momentele alea în care realizezi că ceva nu faci bine, dar nu știi ce.

Eheeeee, s-a făcut sâmbătă și cu o invitație la un grătar oferit de administrație ne-am intalnit toti pescarii de pe lac la un păhărel si multe, multe povești frumoase. A fost foarte frumoasă socializarea si cumva merită cu prisosință multumiri atât Cristi Deme, care a fost inițiatorul dar și toti ceilalti din echipa Lacului Iannis pentru suportul pe care ni l-au oferit.

Urma să se încheie aceasta frumoasa aventura și duminică trebuia să plec, deci mai aveam o noapte. Nici somn nu mai aveam, stăteam așa în ușa căsuței la o discutie internă, io cu mine.

Bip, bip! Am mai avut din astea ma gândesc, dar totusi devin atent la subiect întreptandu-mă ușor către lansetă. Eee na poftim, biiip din nou și decid să acționez! După o recuperare de câțiva metri buni, pentru că nu mă întalneam cu nicio forță opozabilă, cineva îmi trage de lanseta și începe momentul acela asteptat atât de mult.
Un dril disputat, cu peștele care lua fir și se încăpătâna în luptă. Bine aveam și eu emoții și cumva mă așteptam ca fiind apa rece o să vină așa usor condus de mine. De unde, și frâna mulinetei era cam înghețată și trebuia manevrată mai des eram atent și la tensiunea firului și la tambur să funcționeze și la pește.

Pleacă spre dreapta și crosetează liniile celorlalte lansete. Trece pe sub una peste cealalată, dar știu ce să fac, mă descurc. Îl văd la vreo 20m în lumina lămpii si era cam lung față de ce mă așteptam eu să fie. Aș fi făcut un semn al crucii dar nu aveam nicio mâna liberă… Amur, să mă bată mama…. Amur, în plină iarnă ! Sigur ultimul amur al sezonului și nu numai pe Iannis cred ca in țară.

N-am prins în viața mea specia asta mai tarziu de final de septembrie, maxim început de octombrie. Era și măricel!

Să fie primit, cântărit, 21.5 kg cu tot cu sling, 19 kg net, pozat frumos în apă cu tot respectul cuvenit și oferit primului pește prins dupa o săptămână de așteptare și frământări.

Mai stau !!!

I-am rugat pe cei de la administrație să verifice dacă standul este rezervat în zilele următoare și dacă nu … și nu a fost, am decis să mai raman 3 zile.

Musafirul nepoftit!

Și el tot un pește care a decis să-mi atace viermii aceleiași lansete, dar cred până la urmă ca eu eram vinovatul pentru că pescuiam prea aproape de cuibul lor. Acum m-am luminat eu puțin despre beep-urile pe care le primeam cel mai des prin firul acestei lansete.

Chiar dacă avea mustăți, puțin cam lungi și nu mi-l doream deloc în zonă, m-a convins văzându-l pe mal să abandonez imediat împărăția vestitului platou care absolut întâmplător cred eu, mi-a oferit acel amur ce sigur a fost atacat la rândul lui de viermii de la carlig și s-a apărat. Apoi acest somotel tupeist ce sigur ca nu era singur pe acolo mi-a întărit convingerea că am pescuit pe o zonă deși productivă în alte situații, falimentară în cazul de față.

N’aduce anul ce aduce ceasul!

Mă aflam în fața unei schimbări dar pe care nu voiam sa o fac la întâmplare și aleg sa caut o zonă pe care nu am abordat-o deloc până în acel moment. Caut cu sonarul barcuței, că deja aveam experiență și gasesc niște indicii ale unei fragile structuri interesante. Niște diferențe de nivel regulate care se repetau de vreo 3 ori pe o lungime de aprox 6 m si care aveau 15-20 cm variație de nivel, într-o apă adâncă de 3,4 m. Pun semne pe fir și apoi măsor pentru a face o a doua lanseta pentru acea zonă. Erau fix 56 m.

Plasez monturile în apropierea zonei, una în stânga și mai aproape cu 2 m una în dreapta și mai departe cu 4 m, cu o distanță între monturi de vreo 12/15 m.
Nu știu dacă este important, dar era ora 3 noaptea cand am facut această operațiune și s-a dovedit a fi decizia cea mai bună a partidei.

În cateva ore, pe la 06.45 trăsătură la lanseta 1, cea din 54 m. Un dril cu un crap ce lupta atât cât putea el cu energia pe care o avea disponibilă. A cântărit 22 kg net și după replantare, la 3 ore, la aceeași lanseta se prezintă un alt crap de 21 kg net. Din nou după mai puțin de o oră alt crap 15 kg net și după altă repoziționare încă un crap de 19.7 kg net. Aceasta a fost și ultima trăsătură din acea zonă.

Cel mai probabil am spart cuibul și peștii cantonați acolo s-au împraștiat ori mutat și apoi nu au mai revenit. N-am mai avut timp să-i caut și m-am mulțumit cu acești 5 pești notabili ai partidei.

Când scriu acestea ca și dupa acele 4 trăsături consecutive, ma gândesc la urmatorul lucru!
Am mai pățit să obțin trăsături după mult timp, în sezon pe temperaturi cat de cat normale, dar acum în perioada asta rece și foarte rece, cu apă la inceputul partidei de 6.5 grade și la final de 4.8 grade am greșit că nu am cautat suficient peștii. Am crezut ca orice structură mare îi adapostește sau ca obiceiurile frecvente ale crapilor se păstreaza și iarna.

Pescuiesc destul de rar pe Iannis în ultima perioadă. Este a doua oară când o fac într-o perioada de iarnă și sigur că nu știu suficiente detalii actuale care să-mi facă partidele ușoare.

Așa că la final de an poate nu mai aveți timp de pescuit la crap sau poate ca da, dar ține-ți minte lucrul acesta!

Dacă veți merge iarna la Iannis sau pe orice alt lac, fiți dispuși să răbdați mult, la fel cum dacă sunteți inspirați pregătiți și motivați sa cautați peștii, o să faceți driluri și poze cu crapi frumoși scoși din ape aproape inghețate.