In toamna care abia a trecut am fost cu lotul national de fete la mondialul din Franta, iar apoi – cu o parte dintre pescaritele noastre – la o partida test pe lacul Green Paradise. Adancimile destul de mari pentru noi m-au determinat sa cred ca trebuie sa functioneze un stil de pescuit la crap care ne-a dat si continua sa ne dea batai de cap – ZIG RIG -ul.
Daca in Franta la CM s-a pescuit cu „zig”-uri lungi, chiar si de peste 10 metri, la Valenii de Munte le-am scurtat considerabil, avand pe zona noastra o adancime a apei de aproximativ 6 metri. Nu conteaza, principiile acestui pescuit la crap sunt cam la fel. Si am sa incerc sa le punctez pe scurt pe cele importante:
– Spuneam ca nu adancimea apei este relevanta, ci distanta la care plasam momeala de la luciul apei. Teoriile afirma ca o treime ar fi zona perfecta (de exemplu, la apa de 3 metri – forfac de 2 metri), insa nu mereu lucrurile stau asa. Trebuie incercat mult cu diverse distante. La Green Paradise, intr-adevar cel mai bine a tras la montura de 4 metri (la 2 metri de luciul apei), insa in Franta trasaturile le-am obtinut mai sus, mai aproape de luciul apei decat o treime din adancime.
– Daca strategia pescuitului la crap „obisnuit” este una 2D, in cazul zig rig-ului discutam de 3D. Nu mai gandim intr-un dreptunghi pe care il avem in fata, ci intr-un paralelipiped. Trasaturile le obtinem in masa apei si nu pe substrat. Daca suntem obisnuiti sa plasam nada si carligele in functie de doua coordonate – azimut si distanta, aici mai intervine una – inaltimea.
– Aruncarea nu este complicata, chiar daca ati fi tentati sa credeti asta. Exista diferite metode, insa noi am am apelat la magnetii pentru carlig insurubati pe picheti. Chiar daca folosim prinderi „in-line” sau „plumb pierdut”, important este – dupa ce am pus carligul cu momeala pe magnet – sa facem abstractie de ce avem in spate si sa aruncam normal. Montura sta cuminte in aer, intre plumb si pichet, iar de zburat zboara fara sa se incurce.
– Firul pentru monturi este bine sa fie unul dedicat acestui stil de pescuit. Exista multi producatori care au in portofoliu fir pentru zig rig, unul aerat si mai usor de ridicat decat un mono normal. De asemenea, momelile (din spuma flotanta) sunt dedicate. Exista o mare varietate de dimensiuni, forme si culori – aici intervine imaginatia pescarului – insa este clar ca acestea au o flotabilitate superioara clasicelor pop up-uri. Si – foarte important – sunt impermeabile. Carligele pot fi normale, dar recomand unele deosebit de agere.
– Nada este una speciala, cu principala calitate de a ramane cat mai mult in suspensie. Iar acest lucru se realizeaza cel mai bine cu un amestec de nadire uleios. Nada se poate cumpara (exista pachete speciale pentru zig) sau se poate prepara de noi. Fac precizarea ca este bine sa existe la spomb si particule solide (pelete, boabe porumb, pelete, etc), care sa poposesca si pe substrat. Se pare ca in cele mai multe cazuri crapii ataca momeala de jos in sus, de aceea si multe spume-momeala sunt bicolore, cu o parte neagra. Negrul se pune intotdeauna jos, pe firul de par!
– Nu in ultimul rand, poate in primul, plasarea nadei de suspensie este deosebit de importanta. Spomburile noastre trebuie sa aterizeze exact deasupra momelilor, pentru ca respectiva coloana de mici particule uleioase sa „imbrace ” in masa apei monturile noastre. Decat sa nadesti gresit, pe langa momeli, mai bine nu nadesti deloc. Aici intervine exercitiul, gandirea si experienta, pentru ca – asa cum spuneam la inceput „geometria” acestui stil de pescuit este una 3D – iar masuratul pe picheti (plumb si spomb) a unei distante nu mai este suficienta. Iar aici o sa va ganditi voi de ce…
0 comments