Cat de bine poti sa dai?

Norocul, lipsa pistelor de concurs sau lobby-ul sustinut dupa cei peste 10 ani de cand pescarii romani au facut cunostinta cu Campionatul Mondial de pescuit la crap FIPS-CIPS, au facut ca in 2012 acesta sa fie oficial atribuit Romaniei spre organizare. Toate bune si frumoase pana acum doar ca, specific natiei din care facem parte, in loc sa ne bucuram de ciolanul plin de carne aruncat de FIPS-CIPS, autointitulatii conducatori ai pescuitului de crap din Romania au inceput sa-si arate coltii ranjiti, asemenea unei haite de caini nemancati, dand la o parte parca maldarul de carne, tintind in egala masura catre os, simbol al realitatii politice ( din cadrul acestei ramuri a pescuitului ) cat si economice generale in care suntem ancorati. Deunazi intr-o discutie amicala, dar contradictorie cu un coleg pescar mi-am dat seama ca oricum am privi din afara desfasurarea de forte, realitatea este intotdeauna alta iar idealul unirii fortelor pentru binele general ramane in acest moment la stadiu de himera.

Cat de bine poti sa dai?, aceasta e o intrebare care ma framanta de ceva timp in ambele sensuri ale ei. In primul rand cat de bine poti sa dai ca si organizator al Campionatului Mondial de pescuit la crap, in ochii vigilenti ai celor peste douazeci de natiuni participante la eveniment.

In acest sens, analizand certitudinile din acest moment as putea sa enunt ca bine cu posibilitati spre excelent: Organizarea Campionatului Mondial a fost atribuita reprezentantului Romaniei la FIPS-CIPS, AGVPS, care la randul ei a desemnat firma Rig Service din Constanta sa se se ocupe de acest lucru. Firma constanteana are un mare potential financiar, si pune la bataie, pe baza unui contract ferm cu AGVPS, bani, logistica si o pista de concurs echilibrata la prima vedere, dar cu riscuri mari avand in vedere ca ii lipseste „experienta” unui concurs de pescuit cat si „umbra” aruncata de renumele primei propuneri a oficialilor romani Sarulestiul, pista cu deficiente clare daca ne gandim la o pista de concurs echilibrata, dar cu mare potential de imagine. Cu toate deficientele si riscurile asumate de catre organizatori si consultantii competitionali din cadrul AGVPS, personal nu cred ca poate sa iasa mai rau decat Anglia 2010 sau Italia 2011 si aici ma refer la urmatoarele aspectele: organizare, populatie piscicola, mediatizare. Daca pun in calcul si experienta numarului exagerat de concursuri de crap organizate in ultimele sezoane de pescuit in Romania atunci spun cu mana pe inima ca nu o sa fie singura data cand Romania primeste dreptul de organizare.

Al doilea sens al intrebarii de mai sus este strans legat de Opozitie. Ca in orice tara aflata in democratie exista, are idealuri, cheltuieli de intretinere, sponsori, dar si partide cu potential,  indivizi marcanti si putere de munca, ea fiind reprezentata aici de 2 structuri distincte, aflate clar intr-o opozitie ideologica, Federatia de la Alba si APCR – organizator al calificarilor nationale din ultimii ani. Cat de bine poti sa dai?, asta e intrebarea la care raspuns vom fi din pacate doar spectatori in perioada care va urma pana la septembrie, dar si dupa  Campionatul Mondial.

Eventualul esec al CM poate ca nu va fi dureros pentru ca, din pacate, suntem mult prea obisnuiti cu prezenta lui in viata de zi cu zi, dar poate ca are sens sa atrag atentia asupra potentialului unui eventual succes – pe cele doua planuri organizare si mediatizare a CM – pentru industria romanesca de pescuit la crap cu tot ce inseamna ea: importatori de echipament si nada, producatori locali de nada si accesorii, sportivi etc..

Asadar mai apare o intrebare: suntem suficient de maturi si inteligenti sa ne depasim conditia sau ramanem la stadiul de haita dezorganizata?