Lacurile din Anglia (1)

Abundenta de filme de pescuit la crap englezesti din ultimii ani, propagata prin DVD-uri si Internet, a facut destui romani sa ofteze dupa lacurile picturale, pline de peste din Anglia, desprinse parca din paradis. Cand vom avea si noi asemenea lacuri?

Dupa parerea mea, niciodata. Avem ingredientele necesare sub raportul geografiei, dar nu le avem sub raportul civilizatiei. Totusi, pentru a calma aceasta atractie, daca am sti ce implica pescuitul pe aceste ape, cu ce pret si cu ce rigoare sunt intretinute, probabil ca nici nu ni le-am mai dori, pentru ca mentalitatea noastra nu e pregatita sa accepte asa ceva. Am fi mai fericiti cu ceea ce avem acum.

Pentru inceput, nu toate lacurile din Anglia sunt, ca in Romania, deschise catre orice client. Multe sunt exclusiviste. Functioneaza in regim de sindicat, ceea ce inseamna ca sunt accesibile unui numar fix si restrans de pescari, pe baza de abonament anual, cu posibilitatea de a prelungi abonamentul de la un an la altul. Nu poti sa intri intr-un astfel de sindicat decat daca cineva se retrage. E un cerc inchis. Cu cat lacul e mai apreciat, cu atat cercul se deschide mai greu. Pana atunci, te inscrii pe o lista de asteptare. Banii nu sunt de ajuns. Astepti, dai cateva interviuri, vii cu recomandari, eventual depui o garantie care poate ajunge la mii de lire sterline (si pe care o pierzi daca incalci regulamentul de o maniera grava, dupa ce ai fost acceptat). Raportat la ce se intampla in Romania, e science-fiction.

Taxele pot fi si ele mari. De exemplu, unul dintre lacurile englezesti foarte cautate la ora actuala percepe un abonament anual de 1500 de lire sterline si are o lista de asteptare care se intinde pe cativa ani. Fara a mai aminti ca e plasat intr-un parc, asa ca pescuiesti printre copii care se joaca, oameni care se plimba, caini care alearga si orice altceva mai trece pe acolo.

Unele sindicate nu cer abonatilor numai bani. Cer si munca voluntara de amenajare a lacului. Asta inseamna ca s-ar putea sa te prezinti pe lac un anumit numar de zile si sa acoperi vadurile cu pietris, sa repari pontoane, sa taluzezi maluri, sa tai stuf si sa cureti arbori sau sa bagi navodul, ca sa scoti albitura si sa faci inventarul crapilor. Desigur, toate astea nu sunt numai pentru altii, ci si pentru tine, dar pot intra in obligatiile tale de membru al sindicatului. De subliniat ca un astfel de sindicat nu e un ONG non-profit, in care toata lumea pune umarul la binele comun, e o afacere ca oricare alta, in care banii intra frumos in buzunarul unui proprietar.

Unele sindicate inchid lacul pentru prohibitie. Prohibitia in Anglia se aplica pe toate apele de la 15 martie la 15 iunie, dar in prezent nu se mai aplica pe lacuri. Pentru a proteja pestele intr-o perioada in care este vulnerabil, sunt sindicate care continua sa o respecte. Daca esti abonat aici, ai ratat una sau mai multe luni, despre care stim ca sunt printre cele mai bune ale sezonului.