Primavara pe Caldarusani

Saptamana trecuta am filmat doua episoade „Catch & Release” pe Caldarusani. Este unul dintre lacurile mele preferate ca peisaj si ca atmosfera, iar aprilie si mai sunt lunile cele mai impresionante ale anului prin splendoarea de culori vii si proaspete care imbraca apa. Am ales anume acest anotimp ca sa filmam aici, e un spectacol vizual. Lacul e salbatic, cu locuri inaccesibile, datorita falezelor abrupte si junglei de stuf, e intesat de plauri si marginit de paduri intinse, iar la mijlocul lui aprilie are loc o explozie de verde si alb. In cateva zile, malurile cenusii dupa iarna prind culoare, padurea infrunzeste si, din loc in loc, gasesti corcodusi infloriti. Apele inca reci, transparente, au un luciu albastru, pe care il vor pierde cand vine vara. In fundal, din aproape oricare colt al lacului, vezi cupola manastirii Caldarusani, ca un far luminos. Mai trec cateva saptamani si in padure incep sa infloreasca salcamii, al caror parfum traverseaza apa in diminetile racoroase. Locul capata o aura speciala, simplul fapt de a fi martor pare un privilegiu. Frumusetea te imbolnaveste. Sunt zile in care nici nu-ti mai pasa de pescuit, e suficient ca poti fi acolo.

Lacul se intinde pe sute de hectare si are generatii amestecate de crapi. Gasesti si exemplare lungi ca o mreana, ramase din vechiul filon al baltii, si crapi introdusi prin popularile facute in ultimele decenii. Crapii salbatici sunt rari, nu mai prinsesem unul de vreo sapte ani si inclinam sa cred ca au disparut, dar saptamana trecuta am luat o „torpila” de 6-7kg. La fel ca pe vremuri, a venit din senin si m-a pacalit cu stilul brutal de lupta. Dupa cum trage si dupa cat e de lung cand il vezi in minciog, zici ca bate spre 15kg, dar cand il pui pe saltea n-are nici jumatate. E un pachet de muschi cu stomacul lipit de sira spinarii. Nu conteaza. Indiferent de marime, e o bucurie sa-l prinzi.

Partida a fost productiva, cu sase exemplare „de doua cifre”, trecute de 10kg, ceea ce nu e putin pe un lac salbatic, care n-are nimic in comun cu densitatea de peste a unui carpodrom. Unele au fost prinse chiar in timp ce filmam. Filmarea in sine nu e un prilej sa dai dupa peste mare, pentru ca nu iti poti permite sa astepti prea mult cand ai un operator in spatele tau. Vrei actiune, ca sa ai ce filma, si atunci esti tentat sa faci lucruri care provoaca un raspuns rapid, cum ar fi sa folosesti seminte sau pelete sau pop-up-uri viu colorate, si bineinteles ca primul (daca nu singurul) care raspunde e ciortanul. De data asta, in mod straniu, n-a raspuns nici el. Din momentul in care operatorul a ajuns pe balta, n-am vazut nicio trasatura timp de ore bune. Ai fi zis ca pestele nu e de acord sa apara la televizor. Am petrecut o zi intreaga filmand ateliere de monturi si nade, pana cand, dupa-amiaza, o lanseta pusa intr-un labirint de crengi scufundate s-a aplecat dramatic spre apa, senzorul a scos un „bip” scurt si noi am sarit ca arsi si am inceput drilul. Dupa asta, trasaturile au venit pe banda rulanta, ca si cum crapii s-ar fi eliberat de trac.

Fiindca am amintit de pop-up-uri, merita sa notam o caracteristica a Caldarusaniului, pe care am intalnit-o si pe alte ape salbatice. Pop-up-urile viu colorate, de atractie, dau randament slab si aduc doar ciortan. Nu-mi amintesc sa fi prins aici niciun crap onorabil la pop-up-uri fluo, cu multa aroma. Poate ca e doar experienta mea si poate ca n-am insistat suficient cu ele. Am prins insa foarte bine la pop-up-uri cu granule de pluta, pe mix de boilies, pe care majoritatea pescarilor le ignora. Ai zice ca pestele stie ca vrei sa il pacalesti cu ceva care n-are nicio legatura cu hrana adevarata, asa ca prefera pop-up-uri din acelasi aluat cu boiliesurile aruncate ca nada. Prin natura lor, pop-up-urile sunt momeli scoase in evidenta. Nu sunt selective si nici discrete. Prind repede, dar prind orice. Daca vrei sa dai dupa peste mare, nu ai nevoie de ele pe Caldarusani, chiar daca fundul lacului e malos si, in multe locuri, acoperit cu resturi de plaur si vegetatie moarta. Da, te ajuta la prezentare si esti tentat sa crezi ca, fara ele, crapul va gasi momeala mai greu, dar nu e adevarat. Daca totusi vreau un pop-up, dau cu pop-up-uri de 24mm, pe mix de Belachan rulat cu granule de pluta, care sunt identice ca aspect cu nada. De obicei, le pun pe monturi Withy Pool, niste ciudatenii incredibil de eficiente, pe care le-am filmat si in emisiune. Prietenii care pescuiesc cu mine se mira cand le vad, dupa care se mira cat de bine prind. Singurele pop-up-uri viu colorate pe care le folosesc cand si cand – mai ales pe apa rece – sunt cele albe.

Singura mea obiectie fata de acest lac fantastic este ca n-a avut generozitatea, pana acum, sa-mi dea un crap foarte mare. Mi-a dat amuri cu forma si forta de submarin – intr-o noapte am prins doua bucati de 15kg in trei sferturi de ora, alta data unul mi-a rupt un carlig numarul 1 din trasatura si era sa-mi smulga si lanseta din mana cand l-am intepat – dar crapii capitali au ocolit monturile mele. Nu-i nimic, e timp pentru ei. Sub intinderile de ape ale Caldarusaniului raman inca destule surprize.