Concursul la copcă Lipoveni- ediţia I

Ambiţii la rece

“Ambiția este aliatul perfect al învingătorului”

 Marcio Barrios

Printre celelalte discuţii incluse, sau nu, pe „ordinea de zi”  la ultima şedinţă a Asociaţiei Club Sportiv Bucovina Fishing a apărut o propunere (gândită şi discutată ȋn prealabil de o parte dintre membrii clubului), dar cu totul nouă pentru mine:

• Haideţi să organizăm un concurs de pescuit la copcă pe acumularea de la Lipoveni!

          O idee strălucită ȋn opinia mea şi nu numai pentru că s-a votat ȋn bloc organizarea acestui eveniment.

          S-a trecut apoi la  consultarea calendarului pentru a alege o dată, apoi s-a consultat şi starea probabilă a vremii ( cum va fi vremea pe data de 19.02.2017, aceasta fiind iniţial data aleasă pentru concurs, ulterior s-au devansat lucrurile cu o săptămână aşa că data de 12.02.2017, a rămas bătută ȋn cuie ( sau ȋn „scoabe” dacă doriţi, căci tot ȋn scoabe a fost ancorat si banner-ul special creat pentru acest eveniment intitulat : „Cupa Lipoveni la copcă ediţia I”, ȋn organizarea Asociaţiei Club Sportiv Bucovina Fishing.

          Din momentul ȋn care s-a hotărât ca taxa de participare să fie de 50 lei de concurent s-a ştiut că prezenţa nu va fi una foarte numeroasă dar a fost mai bine aşa deoarece au venit doar cei interesaţi de pescuit, cei care ar fi dorit să şi pescuiască şi să aibă şi o masă caldă ( plus şi oarece lichide bahice ) pentru o taxă modică ( lucru care s-a ȋntâmplat la un concurs organizat de o altă asociaţie de pescari), nu au mai participat.

          Deci zilele au trecut şi calendarul ne-a anunţat prin cântecele super-matinale ale cocoşilor că ziua de 12 februarie a anului de graţie 2017 a ȋnceput.

          Acum voi face o mică deviere de la subiectul propriu-zis al relatării competiţiei ȋn sine şi voi mulţumi colegului Avasiloaie Cătălin pentru faptul că având o cabană chiar pe marginea lacului ne-a permis să o folosim pe post de „cartier general” pentru tot ceea ce a urmat, adică depozitarea  premiilor, a mâncării, a termosurilor cu cafea, a ȋntregului echipament necesar pentru astfel de ocazii, masa de final fiind servită tot ȋn cabana sa. Deci, subliniez : „Mulţumim Cătălin Avasiloaie pentru găzduire şi implicarea directă ȋn realizarea concretă şi corectă a concursului şi a tuturor celorlalte lucruri colaterale acestuia!”

          Sponsorii au fost binevoitori astfel ȋncât şi premiile au fost pe măsură.

Deci mulţumim: Normarkt, Fishing Store, Tipografia Celestin!  Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Suceava  a sponsorizat prin diplome de participare şi medalii la acest eveniment. Menţionez totodată că am avut parte şi de sprijinul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Suceava.

          Omătul scârţâia serios sub picioare iar gerul matinal se lua mereu la harţă cu feţele celor prezenţi la eveniment. Suflatul ȋn mâini şi pocnitul din palme erau „jocurile de societate” cele mai des practicate ȋn acele momente.

          Ascuns după norii grei ce acopereau cerul soarele nu dădea nici o dovadă de bunăvoinţă în a ȋmprăştia căldură peste lume ci doar lumină, şi aceea cam zgârcită.

          La ora fixată dinainte, adică ora 8 A.M. a ȋnceput şedinţa tehnică, responsabil de aceasta fiind preşedintele Asociaţiei Club Sportiv  Bucovina Fishing, dl. Cristian Andronic. Nu pot garanta că toţi cei prezenţi au şi ascultat cele ce s-au discutat cert este doar faptul că nu au existat incidente şi păreri contradictorii. Oricum fiecare participant a primit câte o foaie pe care era scris clar ȋn dulcele nostru grai românesc, negru pe alb, tot regulamentul. Apoi concurenţii au semnat o declaraţie prin care exonerează organizatorul de orice răspundere cu privire la eventualele accidente suferite pe durata concursului.

          La ora opt şi jumătate, după semnalul sonor dat de către unul dintre arbitrii competiţiei, concurenţii au trecut la munca de forare a gheţii şi mai apoi la testarea feedback-ului faunii acvatice de sub ea la propunerile atât de diferite  şi de amăgitoare de  hrană pe care aceştia le-au propus.

          Au făcut baie ȋn apa rece a lacului: dandinete, mormâşte, pilkere, cicade, râme, viermişori, larve de libelulă, etc.

          Pe la orele 10-30 A.M. s-au făcut primele cântăriri şi astfel a ȋnceput să ȋmbobocească clasamentul.

          Concurenţii s-au tot mutat ȋn zona de concurs bine delimitată de organizatori ȋn speranţa capturilor care să le aducă laurii victoriei peste căciulile groase şi pline de promoroacă.

          A bătut şi vântul dar nici nu a mai contat. Concurenţii s-au ȋntors cu spatele spre direcţia din care sufla acesta ignorându-l total, iar concursul s-a desfăşurat ȋn continuare.

          A mâncat relativ binişor bibanul de dimineaţă prinzându-se bibănei frumuşei ( 27 cm – CMMC-ul concursului şi alţi doi de 24 cm), dar şi mai mititei.  Au mai fost extraşi de sub gheaţă si ghiborţi, obleţi, babuşcuţe mititele.

          După cum bine zice românul : „ Urma alege turma” s-a demonstrat că cine a fost inspirat şi s-a axat pe, citez :„strategia mea a fost de a prinde peşte”, şi nu doar bibani (completez eu) a avut câştig de cauză şi a fost „number one” – colegul Mihai Nicoară .

Speranţe au fost multe, decepţii poate şi mai multe, dar cel mai important a fost faptul că  nu au existat nici un fel de incident pe toată durata concursului. Arbitrii, printre care m-am numărat şi eu, alături de dl. Nucu Buculei, dl. Andrei Blanaru, dl. Ceobanu Andrei şi dl. Diaconiţă Petru nu au avut nici măcar o dată motiv să intervină pentru cazuri de indisciplină sau nerespectare a regulamentului.

S-au cântărit doar peşti vii, neexistând aşadar nici o victimă a faunei piscicole de la Lipoveni ȋn intervalul orar ȋn care s-a desfăşurat concursul. Peştii au fost cu toţii eliberaţi ȋn cele mai bune condiţii ( mărturie stau mâinile mele şi ale lui „Mister” Blănaru care au cochetat cu digerarea la un moment dat de la scoatere peştilor din găleţile concurenţilor, punerea acestora ȋn cele mai bune condiţii ȋn juvelnicul de cântărire şi apoi eliberarea ( tot ȋn cele mai bune condiţii ) a acestora.

A fost un ȋnceput, un ȋnceput promiţător zic eu (şi nu numai). Probabil ediţiile viitoare vor fi şi mai bine organizate iar numărul de concurenţi va fi mai mare.

La ora 1 si jumătate P.M. s-a dat semnalul sonor de ȋncetare a competiţiei. Arbitrii au trecut pe la fiecare concurent, au cântărit peştii şi astfel s-a terminat aventura pe gheaţă ( gheaţă groasă, de iarnă şi mai groasă) a concursului.

A urmat masa caldă de după concurs, toţi cei prezenţi apreciind-o la adevărata sa valoare. Aici meritul principal este al colegului Vasile Jarda cel care a fost, ca să zic aşa ( sper că mi se permite), o gazdă foarte bună ( chiar dacă nu era el proprietarul locaţiei „cartierului general”) şi care merită toate mulţumirile noastre ale celor implicaţi ȋntr-un fel sau altul, ȋn acest concurs.

O surpriză plăcută a fost şi faptul că televiziunea „Cromtel”  a trimis o echipă care a filmat ȋn timpul concursului  şi apoi festivitatea de premiere, festivitate prezidată, prezentată şi realizată de dl. Preşedinte al Asociaţiei Club Sportiv Bucovina Fishing, dl Cristian Andronic.

Clasamentul final a fost:

–         Locul I- dl. Mihai Nicoară;

–         Locul II- dl. Prisăcariu Cristian

–         Locul III- dl. Anton Mihai, tot el câştigând şi premiul pentru CMMC-ul concursului.

Multe ar mai fi de spus, multe ar mai fi de ȋndreptat, dar până la urmă concluzia finală, unanim acceptată a fost aceea că pentru un concurs atât de tânăr, abia născut, „Cupa Lipoveni la copca – Ediţia I”, a fost un real succes.

„…Zăceau priveliştile moarte
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit…..”

spunea atât de frumos poetul Şt. O. Iosif într-una dintre poeziile sale.

          Aşa arăta balta ȋngheţată la ceasul plecării spre case a celor rămaşi să ajute la făcut ordine şi curăţenie.

          Ar fi o mare nedreptate din partea-mi să nu-i amintesc aici pe dl. Marcel Bilan, pe dl. Vlad Cazac şi pe dl. Romeo Bilan, care s-au implicat şi ei ȋn mod direct pentru a reuşi să facem să se nască, să existe şi probabil să şi supravieţuiască acest eveniment.

          Ȋn maşină era cald, iar după frigul ȋndurat ȋn acea zi părea o adevărată binecuvântare, părea că te-ai mutat de la Polul Nord direct la Ecuator ȋn doar câteva secunde.

          Am mai privit o dată balta rămasă tristă şi rece.

“…Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma şi-naintea mea…”

mai spunea poetul ȋn poezia sa.

          Nu ningea cu adevărat dar aşa ȋmi imaginez că simţea fiecare dintre concurenţi, o ninsoare frumoasă şi liniştită de speranţe pentru viitor, de speranţe de a câştiga, căci se ştie foarte bine faptul că : „Prima îndrăzneală este aceea de a crede în tine”( Mircea Sântimbreanu), iar doar cel ce crede cu adevărat ȋn sine, doar cel ce crede cu adevărat ȋn calităţile sale, doar acel cineva nu va avea nimic de pierdut ȋn viaţă ci doar de câştigat.