Dupa un inceput de an plin de concursuri private a venit si randul unui concurs oficial. AGVPS impreuna cu Adrian Petrisor au organizat campionatul national de feeder. La startul acestei competitii s-au aliniat 6 echipe. Fir intins Arad, Tubertini Timisoara, Osprey Team Bucuresti, Maros Team Fintainele, Giurgiu, Lazar Team Arad. Am sa imi exprim parerea mea despre cum am vazut concursul din spatele standurilor si o sa incerc sa trag niste concluzii cu privire la cum s-au pregatit, ce au facut sau ce cred eu ca ar fi trebuit facut pentru niste rezultate mai bune. Sa „pornim” la drum!
Am plecat la drum dis de dimineata cu cameramanul PVTV Florin pentru a asista la aceasta finala. Finala care se anunta una cu staif, pescari si baboi dupa baboi. Am ajuns acolo la ora 8 dimineata si dupa ce am dat o tura pe la toti concurentii pentru a-i saluta, ochiul meu de specialist a inceput sa iscodeasca trusele, monturile si nadele lor.
Spre surprinderea mea nu am vazut aliniati la startul acestei competitii prea multi pescari cu state vechi in ale concursurilor. Pot spune cu mana pe inima ca stiam cine o sa castige finala si cu o eroare de 0,1% puteam da si podiumul la individual… acea eroare s-a produs si campion a iesit Marius Boldea, un baiat ce care nu il stiam, deci nu il luasem in considerare. In rest faptele s-au intamplat exact cum am crezut. Campioana echipa Fir Intins Arad, avand in componenta ei baieti din lotul Energofish (echipa multipla campioana nationala). Restul echipelor pregatite sau mai putin pregatite ca truse sau momeli au iesit onorabil.
A fost un concurs unde am vazut mai multe rateuri si scapari de pesti cat in toata viata mea competitionala (30 de ani). Pescarii se precipitau la intepare de parca era prima lor partida de pescuit. Am vazut pescari care au avut titlul in mana, dar in loc sa pescuiasca stateau de vorba la telefon sau fumau linistiti de parca erau la cine stie ce distanta de urmaritori.
Am tras o privire la nadele lor. In mare mai toate nadele erau facute corect, adica usor sub umectate, cu o cantitate suficienta de larve de chironomide sau fouilles in ele. Ce nu am vazut la niciun pescar a fost rame taiate si colate cu pamant sau vierme colat cu pietris ori pamant.
Adrian Petrisor a avut o pregatire exemplara cu fouililes cu pamant, vierme congelat in nada si larve de chironomida, suficiente cat sa faca fata la 2 campionate mondiale. O surpriza placuta a fost sa vad acolo o echipa a orasului Giurgiu, oras care de ani buni nu a mai dat pescari de competitie.
Echipa Bucuresteana a stat destul de slab la capitolul dotare, dar au compensat prin elanul lor, reusind in final sa iasa pe locul 3. Surpriza concursului a fost o echipa debutanta din Timisoara care dupa spusele lor ar fi fost o onoare daca ieseau pe locul 4. S-au inselat si a trebuit sa se multumeasca cu o frumoasa amintire si un memorabil loc 2, o clasare extraordinara pentru o echipa fara experienta intr-un concurs de o asa anvergura.
Am concurat multi ani pe aceasta pista si pot spune ca se putea prinde dublul cantitatii prinse de ocupantul locului 1. Multi pescari pescuiau intr-o zona cu vegetatie marunta pe substrat, un fel de matasea broastei. Si tot continuau sa nedeasca in spranta ca ceva s-a intamplat, dar ca in scurt timp o sa le intre si lor peste pe vad. Lucrul acesta nu s-a intamplat pentru ca pestilor nu le place acea alga. Trebuia ca la a treia, a patra lansare, cand scoteau pe carlig sau cosulet acea matase fina sa faca imediat alt vad la cativa metri lateral sau sa iasa mai in larg. Plus ca montura lor, carligul cu momeala era in vegetatie, deci slabe sperante ca acestea sa fie gasite de catre pesti. O alta chestie care trebuia facuta era pescuitul cu rame fideluta. Majoritatea a pescuit la vierme sau larve de chironomide (sau combinate). Capturile lor aveau o medie de 300 de grame, pe cand la un pescuit la rame ar fi luat bucati mai mari reusind sa ridice media la un 500 de grame.
Ziua a fost una caniculara, zi in care platica are tendinta sa stea in termoclina „zona dintre apa rece de la substrat si apa calda de suprafata”. Exista ca o fasie mai ingusta sau mai lata cu temperatura constanta unde pestilor le place sa stea si sa se hraneasca.
Sa vorbim cateva randuri despre monturile cancurentilor. Marea majoritate folosea cosulete de 20-30 grame, care incarcate ajungeau la 45-55 de grame. Forfacturile cu fire intre 0,12 si 0,16mm si carlige de la numarul 10 la 14. Lungimea fortfacurilor fiind intre 20 si 35cm. S-a pescuit destul de precis avand in vedere ca mai toti participantii aveau blocaj la linie, deci pescuiau practic pe acelasi vad.
Clasamentul, la incheierea concursului, arata asa: pe locul unu si campioana nationala echipa Fir Intins Arad, pe locul doi echipa debutanta Tubertini Timisoara, pe locul 3 echipa Osprey Team Bucuresti, locul 4 Maros Team Fintinele, locul 5 echipa surpriza din Giurgiu si ultimul loc inca o echipa Aradeana ” Lazar Team Arad”. Campioana urmeaza sa se deplaseze la campionatul mondial de feeder din Belgia unde speram sa faca „o figura frumoasa” si sa se intoarca cu un loc pe podium. In incheiere urez tururor pescarilor Fire zbuciumate!
4 Comments