Pescuit in conditii extreme

Am plecat la Săruleșt împreună cu Cipică, Toto și Dragoș, cu inima puțin îndoită. Din informațiile pe care le aveam, până în acel moment se prinsese foarte puțin crap pe baltă, iar mare unul singur, de 22 de kilograme. Trebuie să precizez că pescuitul la crap mare pe un lac de aproape 400 de hectare nu se compară cu cel de pe carpodroamele bine populate. Iar adâncimile mari și multitudinea de structuri submerse fac ca peștii să aibă o multitudine de variante și comportamente. Bref, sunt greu de găsit într-un anumit moment, iar pentru că n-ar fi fost destul, apetitul lor pentru mâncare mai este și condiționat de vreme. Și mai ales de vânt. Deoarece știam locurile pe care se pescuise în 2012 fără rezultate, am fost aproape convins că vom găsi crapii pe apă mică și foarte mică, iar din acest considerent am ales un loc în consecință.

ECHIPAMENTUL
Am avut în test o baterie de patru lansete Daiwa Windcast echipată cu mulinetele Windcast Z, de la același producător japonez. Din capul locului vreau să spun că echipamentul și-a făcut datoria exemplar, iar drilurile din condițiile grele ale apei mici coroborate cu substratul foarte accidentat au fost un examen pe măsură pentru aceste scule. Din punctul meu de vedere raportul calitate – preț al acestor lansete și mulinete este unul excelent. TC-ul de 3,75 lb(?) al bețelor poate părea unul mare, însă nu este deloc așa, pentru că acțiunea lansetelor este perfect proiectată. Frâna rapidă a mulinetelor face aproape inutil bait runner-ul, în condițiile în care lipsa acestui sistem le ușurează considerabil. Ansamblul Daiwa Windcast este unul ușor, robust și foarte bine manevrabil. Pentru că am pescuit plantat am umplut mulinetele cu câte 400 de metri de fir de 0,36 mm, iar înaintaș am folosit un mono de 0,50 mm, câte 15 metri.

Evident, am apelat la sistemul plumb pierdut, cu greutăți măricele (150-250 grame), iar forfacele au fost lungi și lestate, pentru o camuflare cât mai bună în apa mică cu vizibilitate bună. Pentru că am observat la primele driluri că firul de forfac cămășuit avea serios de suferit în zidurile fostei fundații de școală, ba chiar am pierdut un crap mare prin retezarea textilului, am trecut la legături combi. Nu mai e un secret, s-a constat că monofilamentul gros rezistă mai bine la abraziune decât firul textil și tocmai de aceea spuneam mai sus că am apelat la înaintași mono. De-a lungul vremii am observat că forfacul, fie el lung sau mai scurt, în agățătură, nu are de suferit în imediata apropiere a cârligului, ci în partea lui superioară, adică spre vârtej. De aceea, am legat cârligele cu fir textil necămășuit, pentru o prezentare cât mai naturală a momelii, iar după aproximativ 5 centimetri am legat un mono gros (30-35 cm) pe care l-am lestat cu câte două manșoane speciale. În acest mod am avut legături bine camuflate pe substrat și mai rezistente la frecarea cu zidurile. Din acel moment nu am mai scăpat nici un crap.

CUM AM PRINS
Pe firul de păr am pus câte două boiliesuri de 20, 22 sau 24 mm, nedipuite, pentru a scăpa – pe cât posibil – de ciortani. Am prins chiar la trei bile de 20 mm, înșirate pe firul de păr. Nu am folosit varniș de ghidaj pe cârlig și nici nu sfătuiesc pe nimeni să facă asta dacă vorbim de pescuitul plantat. Manșonul de silicon a fost inventat pentru că să se evite încurcarea forfacului în aruncare, nu din alte considerente. Mecanica monturii este mult mai bună în lipsa acestui varniș, iar faptul că nu am scăpat din cârlig nici un crap din cei aproximativ treizeci pe care i-am prins în această partidă vorbește de la sine.

Zonele pe care am pescuit le-am nădit extins, cu boilies și alune tigrate, nu în cantități mari, dar regulat. La fiecare plantare am mai aruncat câte două mâini de bile lângă momeală, însă cred că nu a fost cea mai inspirată mișcare din moment ce, cei mai mari doi crapi au venit la monturi puse pe patul extins, dar fără niciun fel de nadă lângă. Trăsăturile au venit în două zone distincte, una cu apă de 50-60 de centimetri, iar alta cu apă adâncă de 1,3 metri. Așa cum am mai spus, am prins aproximativ 30 de bucăți, majoritatea între 10 și 15 kilograme, iar vedetele partidei au fost doi pești de 19,6, respectiv 20,7 kilograme.