PRUTUL – PRIETENUL MEU!

„Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră.‟

Grigore Vieru  – „ Apa dorului nostru‟

După cum am mai spus-o deja și cu alte ocazii, nu pot să îmi explic anume de ce, dar ieșirile la pescuit pe malul Prutului constituie pentru mine momente deosebite, clipe speciale, pline de împliniri și de intense trăiri sufletești.

Aproape că nici nu contează gradul de colaborare a peștilor dintre undele sale (adică rezultatul final al partidelor de pescuit) deoarece doar simplul fapt că mă aflu acolo, pe malurile sale, este suficient pentru mine, atât ca și iubitor de natură, cât și ca pescar.

Nicăieri, niciodată, vreo altă apă nu m-a vrăjit așa cum a făcut-o Prutul cel măreț, Prutul cel străbun, cu curgerea sa eternă, cu frumusețile sale, cu minunățiile sale.

*

Cu vuiet crud sau liniște sublimă

Ori valuri spumegânde-n mal,

Cu curgere străveche, cabotină,

M-ademenește Prutul, an de an.

*

O dată sau de două ori (dar cred că mai bine spus ar fi: ori de câte ori îmi permite timpul), în fiecare sezon de pescuit, fac lungul drum al Prutului, pentru a-l saluta așa cum se cuvine, pentru a mai sta puțin de vorbă cu dânsul și cu peștii săi cei minunați, dar și ca să zăbovesc pe limanurile saleu, de fiecare dată, măcar câte două-trei zile, la pescuit, la foc, la cort, împreună cu alți confrați de-ai mei undițari.

Anul acesta, din varii motive, total independente de voința mea, a fost cât pe ce să nu reușesc a-l vizita, dar totuși, la răsfrângere de octombrie, în plină pârguire a toamnei, am ajuns, în cele din urmă, la locul mult visat. O singură dată, ce-i drept, dar am ajuns.

*

Supus, eu îi ascult chemarea

Și îl îmbrățișez mereu cu drag,

Cu noi se bucură și zarea,

Și soarele ce stă pe al său prag.

*

Natura toată este minunată pe malurile Prutului. Pescărușii gălăgioși, rațele măcănitoare, gravele și impozantele lebede, lișițele sprințare, toate acestea îl umplu de viață, îl umplu de frumos.

Răsăriturile, apusurile și chiar și cețurile matinale își au și ele farmecul lor, adăugând în lume un dram de mister, adăugând în suflet un dram de melancolie. 

*

Chiar cețuri vin să ne salute,

De pescăruși purtate-n zbor,

Iar lebedele trec tăcute,

Sădind în sufletu-mi fiori.

*

Despre ai săi pești am doar cuvinte de laudă. Sunt încă mulți, de multe neamuri, și sunt acolo pentru a ne bucura. Nu tot timpul au chef de joacă, nu tot timpul sunt interesați de momelile și nălucile noastre, dar aceste lucruri sunt inerente pescuitului, sunt filele aceleași cărți, sunt fețele aceleași monede. Izbânda și eșecul se țin mereu de mână. În orice domeniu de activitate, în orice moment al existenței noastre. Noi doar trebuie să cutezăm.

 De fiecare dată simt că pescuitul la Prut mă încarcă de pozitivism, mă umple de energie și de optimism.

Oi fi singurul care să trăiască atât de intens momentele petrecute pe malurile sale? Oi fi singurul care să îl respecte și să îl iubească atât de mult pe unicul și neegalabilul Prut? Nu pot să cred așa ceva! Sunt sigur de faptul că mai sunt încă mulți alții asemenea mie, care să îl iubească și să îl respecte necondiționat.

*

Și din străfunduri ne zâmbesc

Frumoșii pești ai mătcii sale,

Și-aș vrea mai mult să zăbovesc

Pierdut în umeda-i visare.

Să ațipesc acolo stând,

Curgând cu el spre stele,

Din suflul său să-mi iau avânt

Spre idealurile mele.

*

Acum vremea e bătrână, anul se zbârcește tot mai mult, scufundându-se în plecare. Curând se vor zvoni colindele, veseli vor răsuna apoi clopoțeii, iar noul an se va înfățișa neprihănit lumii, asemenea unui prunc abia născut. Însă ce va urma… nu știm! Nu putem prezice. Nu putem fi siguri dacă ne va aduce bucurii sau tristeți, dacă ne va permite să  gustăm din dulcele pocal al împlinirilor sau dacă nu cumva ne va obliga să bem din paharul amar al eșecului. Totul este incert, totul este deasupra putințelor noastre.

De un singur lucru însă sunt absolut sigur, și anume de acela că și la anul voi face tot ceea ce va depinde de mine pentru a mă întâlni din nou cu bunul și străbunul meu prieten: PRUTUL!

La mulți ani!

Sărbători cu bine!

Fir întins!