Regula de trei stiuci simple

(si alte teoreme nalucitoare)

Pescuind alaturi de Cristi Anghelina la Cormoran cu doua saptamani in urma, cu ocazia filmarilor la un nou episod din seria Rapitori fara reguli, am experimentat strategiile în care stiucile scriu o ecuatie elaborata a spinningului, cu foarte multe necunoscute. In linii mari a fost o permanenta pendulare intre a localiza stiucile pe apa mica, pe platforme, si a le localiza in adancimea canalelor colectoare. Aceste localizari au tinut cont in special de comportamentul de hranire al stiucii, dependent de momentul la care se afla acestea in cadrul reproducerii. Stiucile care se pregatesc pentru depusul icrelor, cele care tocmai au iesit din rut si cele care ies din perioada post-reproductiva pot fi considerate din punct de vedere comportamental trei specii diferite de rapitori.

Stiucile cu burtile doldora de icre sau de lapti au o apetenta moderata, dar trebuie sa luati in calcul si agresivitate accentuata, datorata influentelor hormonale, ceea ce mareste sansa pescarului de a avea in carligele nalucilor o captura de-a dreptul capitala. Acestea vin in apele mici din preajma palcurilor de stuf, pe langa maluri, pe langa plauri, locuri ideale pentru depunerea icrelor. Stiucile care tocmai au depus sunt inca in anorexie – un comportament ce exclude hranirea, declansat cu ocazia depunerii pontei tocmai pentru a da o sansa masculilor (mai mici decat diva intrata in calduri) sa supravietuiasca partidei de sex nebunatic. Acestea se retrag in ape mai adanci si se pregatesc pentru o perioada de inactivitate, care poate sa tina cateva zile. Ultima categorie este formata din stiucile care ies din aceasta anorexie si care incep sa se hraneasca, la inceput timid, apropae de substratul canalelor, apoi ceva mai agresive, ridicandu-se spre prazile (nalucile) care le survoleaza in masa apei. O ultima faza a acestei evolutii comportamentale este migrarea spre pragul care face trecerea de la apa adanca la apa mica, in cazul nostru concret la marginea canalului, spre platforme. Acolo este zona de conflict maxim intre pradator si prada, locul in care incalzirea apelor strange pestisorii care asigura energia necesara pentru stiucile vlaguite de dragoste si proteina care le ajuta sa recupereze din masa corporala pierduta odata cu fierbintelile dragostei.

Ei bine, eu si Cristi am avut abordari diferite de abordare, tocmai pentru a demonstra in fata camerei de filmat diferentele dintre diferite tipuri de naluci si de prezentari. Astfel Cristi a pescuit in 99% din timp cu spinnerbait, iar eu 80% din timp am folosit jiguri, diferite voblere fara barbeta, de genul gliderelor, dar si swimbait si modele marca Salmo din clasa Fatso si Sweeper. Fara tagada spinnerbaitul a fost cea mai eficienta naluca, tocmai pentru ca a explorat zonele de vanatoare ale stiucilor post-anorexice si a celor care se pregateau de reproducere, iar vibratia si flashul paletelor au declansat neconditionat atacurile. Eu, in scurtul timp in care am folost spinnerbait, am reusit sa aduc la barca doua stiuci capitale, ambele peste un metru lungime, care au scapat insa chiar inainte sa le pot ridica din apa. Toate acestea si multe alte stiuci le veti putea urmari intr-un nou episod Rapitori fara reguli. Pentru ca pana la urma noi suntem cei care trebuie sa impunem regulile.