Spinningul coboara la prima

Cu ceva saptamani in urma vorbeam la telefon cu doamna Barbara Durante, Secretar General FIPS, pentru a afla direct de la sursa daca CM de crap se va organiza totusi in Romania, asa cum s-a stabilit initial, inainte ca scandalul FRPS – AGVPS sa intre in linie dreapta. Evident ca raspunsul afirmativ al doamnei Durante a insemnat nu numai o veste buna pentru Romania, ci si pentru Federatia de la Alba. Pentru ca aflam atunci ca FIPS tine legatura cu FRPS, deci indirect avem o confirmare a faptului ca Stefan Popescu a intrat in carti – cum, necum – si la FIPS, dupa ce pe plan intern a castigat lupta cu AGVPS pe pplaiuri sportive si institutionale. Ce inseamna asta? Pai inseamna nu numai faptul ca tot ce misca in pescuitul de competitie in Romania trece pe la Federatie. Aici conteaza si alt aspect, si am curajul sa spun ca are o greutate la fel de mare ca reprentarea la nivel international si decernarea titlurilor de campioni nationali. Este vorba despre peste 200.000 de permise de pescuit, recte aproximativ 1.800.000 euro, care acum sunt platiti pe la varii asociatii si la ANPA, bani ce ajung la intermediari si la bugetul de stat. Adica, cu mici exceptii, aproape nimic la ape si pesti.

Astazi ar fi trebuit sa fie o sedinta AGVPS pentru care Neculai Selaru a tot dat goarna cu glas de sirena,  invitand la discutii toate cluburile de pescuit din tara, toti factorii de decizie, federatii, ministere. Dintr-o data domnul Selaru a coborat din turnul de fildes, acceptand tavaleala cu pescarii in cocina comuna a pescuitului de competitie. Semnul dat este unul destul de dramatic, pentru ca daca adaugam la acesta protocolul dintre Neculai Selaru si Stefan Popescu, prin care se declara armistitiu pentru a putea organiza CM de crap, intelegem destul de clar situatia. Am mai discutat despre asta si nu insist, dar trebuie spus totusi ca suntem intr-o situatie in care Ministerul Tineretului si Sportului trimite scrisori oficiale catre FIPS, prin care anunta ca FRPS este reprezentantul legal al pescuitului sportiv, singurul care poate organiza un Campionat Mondial.

Pentru ca intre timp in Romania pescuitul a fost recunoscut ca sport, treaba ce se pare ca ii vine ca o manusa FIPS-ului, pus pe Olimpiade. Ei bine, din ceea ce s-a aflat astazi, mult asteptata sedinta in care toti asteptau ca AGVPS sa rupa pisica in doua, s-a amanat. Posibil ca numarul cluburilor inclinate sa participe la intalnire sa fi fost sub asteptarile domnului Selaru, care ar vrea ca prin aceasta mare adunare populara sa demonstreze la FIPS – CIPS si MTS cine pastoreste cu adevarat pescarii de competitie. Cum atat domnul Teodor Bentu, cat si domnul Mugurel Ionescu au declinat invitatia noastra de a-i avea in studio la emisiunea UNDITA SI REVOLUTIA cu argumentul ca vor vorbi numai dupa sedinta in discutie, inseamna ca mai avem de asteptat pentru a afla punctul oficial de vedere al AGVPS.

Daca la crap inregimentarea in FRPS incepe sa prinda contur prin faptul ca CM de crap va fi organizat in acest an la Corbu, la musca artificiala etapele de CN par intrate in tevile microhidrocentralelor, iar la pescuit stationar situatia este stationara, adica a cam ramas ca in gara, jumate la asociatie, jumate la federatie. La spinning avem insa o situatie deosebita, asta deoarece Liga Romana de Spinning, care de ani buni organizeaza CN si loturile nationale de spinning din barca, reusind performanta sa supravietuiasca neafiliata de-facto la AGVPS, ramane destul de compacta, precum razesii lui Stefan Cel Mare inconjurati de turci. Aici este interesant sa observam cu un ex-presedinte – Vali Stratonov – a ajuns lider al spinningului la FRPS (aici in rolul lui Iuda pentru a doua oara), in timp ce un alt ex-presedinte – Dinu Stefan (un alt Iuda, dar mai de mal) – isi continua neabatut de vreo patru ani pupatul poalei la AGVPS. Cei doi se injura de morti, de mama, de copii si de situatii sociale intr-un topic acid pe forumul Rapitorimania, dand dupa parerea mea o imagine distorsionata a ceea ce mai reprezinta totusi miscarea spinningului de competitie de la noi. Pentru ca este clar ca marea majoritate pescarilor de spinning din cluburile LRS inca mai asteapta sa vada cine va fi castigatorului razboiului. Dupa care – spera ei – sa poata face fratie din nou cu diavolul – oricare ar fi el – pentru a trece, daca nu podiumul, atunci macar puntea.

Nu pot sa nu ma repet, asa ca reiau tehnica persuasiva a comparatiei si va pun intr-o mana glasul mieros al presedintelui Selaru, care cheama pescarii de competitie la discutii si dialog pe marginea destinelor pescuitului de competitie, si in cealalta mana pe Stefan Popescu pe post de arhanghel cu palosul in mana, care vede in pescarii de competitie mici balauri cu gatlejuri numai bune de taiat. Ca sa continui imaginea plastica, as spune ca domnul Selaru pare acum un Don Quijote depresiv, calare pe magar, in timp ce domnul Popescu pare naucit de stralucirea armurii sale, timorat de armasarul alb pe care il calareste, tinand in mana o sabie prea grea pentru abilitatile sale de taietor de capete. Ironia sortii face ca numai acum doi – trei ani Stefan Popescu sa fi fost definitia lui Don Quijote, dand roata neputincios morilor de vant ale AGVPS-ului… Acum, revenind la rapitorii pentru care am facut pasiune, la LRS (Liga Romana de Spinning) bate vant de cooperativizare. Nea Fane Popescu, intre doua chiuituri, o injuratura si o piatra aruncata, ii mana de la spate cu biciul pentru a-i baga buluc pe pescarii de spinning in tarcul cooperativei, chestie grea atata timp cat purtatorii de naluci fug mancand norii. Asa se face ca avem in 2014 un Campionat National de spinning fara competitori si o gasca de competitori fara Campionat National. Si pana cand forma nu va fi impacata cu fondul, Romania lui Popescu, a mea, a lui Selaru, a ta cititorule, nu va avea un lot national de spinning. Cel putin nu un lot national serios.

Toate astea nu le stie doamna Barbara Durante, si – fie vorba intre noi – nici nu o intereseaza. La FIPS incepe incet – incet sa se vorbeasca in cimilituri guvernamentale, treburi pe care pescarul de spinning de rand nu le haleste. Din pacate acest pescar de rand, care isi rupe carca pe pistele de rapitor din tara, facand etapele de CN sa mearga inainte, nu intelege nici macar acum, in al doisprezecelea ceas, ca spinningul i-au ramas doar doua variante. Ori ia calea legii, saruta mana lui domn’ Popescu si ajunge in gratiile FIPS, ori ia calea codrului, baga doi plumbi la radacina flintei si face glorie in turnee particulare. Ceea ce inseamna ca ne intoarcem la 2006, atunci cand spinningul a inceput sa mearga mai departe.