Triunghiul bermudarilor

La numai cateva zile dupa ce Claudio Matteoli a trimis o scrisoare prin care confirma faptul ca CM de crap va fi organizat in Romania, la eveniment fiind acceptati FRPS si AGVPS pe post de co-organizatori, a venit si episodul doi al acestui thriller. Iata de ce ma simt dator sa adaug cateva randuri la editorialul de vineri. FRPS, fara sa fie afiliat FIPS, dar reprezentant legal al pescuitului de competitie in Romania, a ajuns la masa Campionatelor Mondiale. Gestul FIPS deschidea calea unei perioade de tranzitie in care AGVPS si FRPS ar fi trebuit sa fraternizeze pentru a organiza acest Mondial, dupa care ar fi putut sa-si taie jugularele pentru a clarifica situatia din pescuitul sportiv din Romania. Trebuie sa recunoastem ca era o mare victorie a FRPS, care pe plan intern are cam toate atuurile in mana. Dar ce face FRPS? Trimite o scrisoare oficiala catre Matteoli in care nu multumeste pentru intelegerea situatiei din Romania, in speranta unei cat mai bune “colaborari” si pe viitor, ci ii transmite trufas ca “Federatia a primit DEJA aprobarea din partea Ministerului Tineretului si Sportului pentru a organiza acest eveniment”. Acum, nu stiu cum suna engleza la macaronari, dar treaba asta ii zice si unui congolez ca “deja” Ministerul a aprobat disputarea CM in Romania, asa ca adresa FIPS e usor intarziata. Ori asta inseamna ca FIPS-ul lui Matteoli e cam de macao, mai mult décor. In plus, dupa ce se jurase pe Burebista si pe Stefan Cel Mare ca bate palma cu Selaru, Popescu reitereaza postulatul care zice ca FRPS este singurul organism care poate organiza legal asa ceva in Romania. Ceea ce facea ca acest CM sa fie organizat in premiera absoluta de o federatie neafiliata FIPS.

Nu mai avem niciun dubiu ca macaronarului i-a cazut pleopa pe ochi de nervi, si cu siguranta ca domnul Popescu nu va avea muschi sa i-o dea inapoi. Calcand in picioare scrisoarea anterioara, Matteoli raspunde la tiganie, tot cu tiganie. Da un ultimatum de patru zile catre FRPS, prin care ii cere sa recunoasca faptul ca AGVPS este singura care are acordul din partea FIPS sa organizeze CM de crap. Daca va asteptati ca la AGVPS sa se destupe sampanii, va inselati. Este foarte probabil ca Stefan Popescu sa-si calce pe CIS si sa trimita o astfel de scrisoare pentru a debloca CM-ul. Ar fi doar un artificiu de marketing. Dar cu siguranta ca dupa asta va institui teroarea competitionala si va aplica legea. Adica in 2014 AGVPS nu va mai organiza niciun CN, nu va mai trimite loturi nationale la CM-uri. Nu-i va conveni nici lui Selaru si nici pescarilor de competitie sa ajunga in tribunal pentru uzurpare de calitati oficiale. Si asa va fi si in 2015, si in 2016, si cat va trebui pentru ca regulamentele FIPS sa dezafilieze AGVPS pentru lipsa de activitate. Credeti ca la Ministerul Tineretului si Sporturilor va plange cineva? Evident ca nu! Eu cred ca nici macar la AGVPS nu va plange nimeni, atata timp cat o strategie viabila de combatere a Federatiei este ca pescuitul nu e sport, ci doar pantofareala de duminica cu gratare, bere si multe, multe permise. Sa nu vi se para ciudat daca AGVPS, membra a Federatiei Internationale de Pescuit SPORTIV, va face acest demers. Este un argument solid prin care CIS-ul FRPS ramane fara obiect si Popescu fara acte de la Minister.

Urmatoarea batalie a pescuitului in Romania se va da pentru permise, o batalie serioasa pentru ca invingatorul nu castiga doar medalii si glorie, ci o gramda de bani. Daca la CM de crap de la Corbu comedia se joaca in triumviratul C.S. Rig Service (cu banii) – AGVPS (cu afilierea internationala) – FRPS (cu reprezentativitate nationala legala), in cazul permiselor vom avea parte de o alta troica: AGVPS (cu pescarii) – FRPS (cu actele) – ANPA (cu resursa piscicola). Si daca FRPS va mai da cu mucii in fasole, este probabil ca AGVPS sa ia crema permiselor, adica banii, intr-o convietuire care din interior o sa para simbioza. Din exterior, de la nivelul pescarilor – curat parazitism. Si uite asa ajungem sa intelegem de ce intr-o tara in care malul, albia, apa si pestii au manageri diferiti, pescarii sportivi sunt doar recreativi, competitiile mondiale au caracter judetean, iar pestii muta pistele de concurs in sacosele pescarilor de performanta. In aceasta lumina peisajul pescuitului mioritic este populat cu membri de cluburi, asociatii si ligi pescaresti care recunosc ca avem nevoie de o Federatie, dar nu aia a lui nea Fane Balamuc, dealtfel singura legala. O pescarime care stie ca are nevoie de afilierea la FIPS a AGVPS-ului, dar nu si de afilierea cu membri, cluburi si acareturi la cooperativa lui domn’ Selaru, singurul cu care mai vrea sa vorbeasca Matteoli. Toate astea pentru ca iubim tradarea, dar ii uram pe tradatori. O tara trista, plina de pescari…