Somnul pescarimii naste monstri

La modul cel mai oficial sunt 200.000 de pescari cu permis. Evident ca sunt peste un milion de romanasi care scot pestele din ape, mai cu prostovol, mai cu undita, mai cu aparatul electric, ori cu “grebla”. Noi ne vom concentra pe cei 200.000 care vor sa fie corecti, pescari ce de multe ori sunt lasati de izbeliste de autoritati fie ca nu sunt tiparite permisele, fie ca e debandada legislativa, fie ca apele sunt nepazite, braconate, distruse. Am ajuns astazi pana acolo unde, in mod real, nimeni nu  mai raspunde pentru distrugerea zestrei naturale a raurilor si faramei de ape publice care ne-a mai ramas. Am abordat deja in emisiunea Undita si revolutia doua subiecte departe de a fi epuizate in cateva ore, si ma refer aici la braconaj si la micro hidrocentrale.

Dar daca ati crezut ca doar suferintele enumerate mai sus ne distrug pasiunea, sa stiti ca va imbatati cu apa rece. Facebook-ul a devenit la fel de nociv ca napatca. Pestii fotografiati in cada, eviscerati pe masa din bucatarie, spanzurati in copac cu o balta de sange sub ei, ori ingramaditi in chiuveta nu sunt trofee. Sunt semne ale decaderii datorate lipsei de intelegere a pescuitului, pentru ca – in afara de incercarea unor frustrati de a arata ca sunt si ei buni la ceva – pestii din tigaie nu sunt trofee. Pana la urma fiecare decide daca omoara niste pesti din ceea ce prinde. Dar nu trebuie sa faci show ca la macelarie. E nevoie de cumpatare in conditiile in care in jurul nostru pestii sunt tot mai rari.

Ma uitam zilele trecute la un site care probabil ca a pornit la drum cu intentii bune. Numai ca a degenerat rapid intr-o cloaca de kitch amestecat cu grobianism pescaresc care pe mine ma ingrozeste. Se numeste Operatiunea monstrul si este un tribut al faimosului film romanesc care a incantat generatii de pescari de la noi. Numai ca Titus Popovici – scenaristul acestui film si un mare pescar – cred ca se rasuceste acum in mormant. Fotografii cu maceluri facute pe plaiurile Rusiei, asa cum este imaginea cu gramada de bibani la kil asezonata cu ceva stiuci, ori somnul fotografiat in sufragerie alaturi de nevasta rubiconda au darul sa ingrozeasca pescarii normali. Numai ca priviti ce comentarii sunt acolo, ce felicitari, ce like-uri. Asadar nu avem de luptat doar cu braconierii, cu tot felul de mafii piscicole, balastiere si cherhanagii. Puneti pe lista si sacosarii cu undita si lanseta. Iar unii dintre ai, o sa radeti, au si permise.

Marti, la emisiunea Undita si revolutia avem ocazia sa discutam despre aceste permise. Vom avea invitati un reprezentant al Agentiei nationale de Piscicultura si Acvacultura, un presedinte de asociatie pescareasca, dar si alti pescari preocupati de revenirea pescuitului sportiv in matca normalitatii. Ca in fiecare saptamana, asa cum v-am obisnuit, marti, 4 februarie, ora 19.00, vom incerca sa descalcim firele incurcate ale acestei pasiuni ce risca in Romania sa devina o forma fara fond. Si ca sa vedeti ca nu suntem totusi singuri, si ca mai exista  oameni care gandesc ca noi, carora le pasa, iata doua comentarii ale unor frati de pasiune si de suferinta care au urmarit martea trecuta trecuta emisiunea LIVE ce avut ca subiect micro hidrocentralele si pe care o puteti urmari astazi in reluare de la ora 19.00.

“Da,e dureros, nici macar nu avem libertatea sa decidem daca vrem sa platim aceste certificate „negre”, dupa parerea mea. M-am uitat si eu pe factura, si, da – mai mult de 1 leu pe care sunt fortat, obligat sa-i platesc pt. distrugerea frumusetilor naturale ale Romaniei. (deci? milioane de euro platite lunar de catre noi) E un sentiment amar, o revolta interioara care te cuprinde, ca si ghearele unei neputinte care te ucide lent. Ca si cum ai da arma cuiva sa iti omare persoana iubita… Si, ce putem face?! Orice am face noi, astia, visatorii „far-o chifla-n burta”, va fi cu multi pasi in urma criminalilor versati, doldora de bani, care vor si mai multi si nu le va sta nimic in cale… Sau, totusi, am putea? Natia celor care cu o privire tampa, asista la tot ce i se intampla cu prosternarea celor vesnic invinsi?! Noi, cei care avem sentimentul ca am fost furati si in singurul moment pur, sincer, care ne-a unit, Revolutia?! De aici aceasta neincredere, frica, inchiderea in noi, lipsa de reactie fata de bataia de joc care ne inconjoara?! Da! Ferice de hiene! Ce misiune usoara cu adunatura asta care isi spune „popor”!” (Alexandru Radu Dan)

“Noi distrugem raurile si sarbii incep sa isi dea seama ca pot face bani frumosi din pescuit. Mai toate raurile din Balcani sunt pline de pesti, curate, intretinute. Noi ne laudam ca suntem in UE, dar avem o mentalitate de hoti” (juventinu88)

Daca nu noi, atunci cine?