Salau de Somes

Era o zi călduroasă de iulie şi mă hotărâsem împeună cu patru tovaraşi să îi mai facem o vizită bătrânului Someş în căutarea mult râvnitului şalău.După cum ştim este o perioadă mai dificilă pentru pescuitul acestui rapitor. Nivelul Someşului fiind foarte scăzut luasem decizia de a ne opri într-o zona cu multi bolovani, unde adâncimea apei era undeva între 3-5m, locul deţinând şi un prag pe partea opusă. După aproximativ o oră de animat nălucile pe fundul gropanului, prietenul nostru Ionuţ are parte de primul ţac din acea zi. Dinţosul şi-a lăsat amprenta pe un shad de culoare sidefie cu negru, atacul având loc în zona pragului de pe malul celălalt.

Acest fapt ne-a oferit încredere să tatonăm acea zonă mai insistent, însă nici un rezultat. Mai trec 2 ore şi Ionuţ are din nou un atac, de această dată lângă mal, în curentul tare, la un Mann’s alb curat.Văzând acestea, m-am hotărât să schimb. Am legat un Football Jig pe care am pus un Kopyto verde cu glitter argintiu în speranţa unui atac. Aşa a şi fost, lăsând năluca în centrul gropanului şi jucând-o uşor în josul curentului am avut parte şi
eu de o lovitură. Se făcuse deja seara şi am început să ne punem clasica întrebare: ”oare cu ce nu am procedat bine?”, dând vina de altfel şi pe ziua toridă care era pe sfarsite.

Nu ne pierdem speranţa şi insistăm în continuare, hotărâţi să nu plecăm acasă fară măcar o captura. Într-un final, uitându-mă prin mulţimea de culori din trusă, cu neîncredere, trebuie să recunosc, aleg un shad Mikado sidefiu şi lansez din nou năluca în josul curentului lăsând-o să o poarte până aproape de unul dintre bolovanii tăioşi ai râului, când deodată simt un ţac usor, urmat cu o plecare violentă. A urmat un drill nebun de aproximativ 10-12 minute cu frâna strânsă aproape la maxim pentru a menţine peştele deasupra bolovanilor, de teamă că aceştia să nu taie textilul. Între timp ceilalţi colegi de breaslă îşi dădeau cu părerea: şalău sau somn, eu făcând parte din categoria celor cu somnul, deoarece îi simţeam forţa cu care ia fir. Obosit după atâtea plimbări în curentul puternic, peştele se ridică la suprafaţă şi spre marea mea uimire văd în faţa ochilor un exemplar splendid de şalău prins, culmea, la twisterul ce avuse parte de atâta neîncredere. Reuşesc, într-un final, să îl aduc la mal, cu ajutorul tovaraşului meu Ionuţ, care îl şi aproximează la un 8kg. Ne grăbim să îl cântărim, rezultatul: 9kg, mai mult că sigur captura vieţii (dar cine ştie…).

Această partidă ne-a demonstrat încă o dată faptul că acele 2-3 năluci din trusă cărora nu le acordăm prea mare atenţie ne pot aduce uneori trofeul mult aşteptat. În încheiere vreau să spun că bătrânul râu Someş încă găzduieşte sub imensul său braţ comori nepreţuite pentru iubitorii de spinning. Fir întins tuturor!

Ghiţă Bărbuş