Naluci, jiguri si carlige in pescuitul la pastrav

 

Daca dinspre partea tehnica a pescuitului, parerea mea poate sa aiba o sustinere mai mult sau mai putin argumentata, cand vorbim de naluci, subiectivismul este la el acasa si isi are izvorul in incredere, in timpul si modul de utilizare al nalucii. Nu spun ca alte naluci nu sunt bune pentru ca o naluca este buna atunci cand ii cunosti tainele, cand o utilizezi corespunzator si abuzezi de ea, cand stii ce poate si cand poate…

 

Despre jiguri si carlige inca mai zabovim prin Tara soarelui rasare pentru ca japonezii produc din toate unghiurile cele mai bune produse in materie de pescuit. Inceputurile pescuitului la pastrav au fost aflarea Americii, bineinteles imprumutata din pescuitul la fly. Jiguri facute pe carlige de nimfa cu bile de tungsten. Mi se pareau nemaipomenite carligele de la Akita si Knapek, cu tija normala, sarma groasa, marimi #6 – #12… ce mai, jiguri construite cu bile de tungsten culoare naturala sau diverse culori. Au fost relativ bune si asta din perspectiva pescarului la spinning, fara scule adecvate plamadirii mustelor, menghina, matisaj…etc, mi s-a parut constructia jigului multa munca iar improvizatia carlig cu bila tungsten lipita nu tinea foarte mult. M-au ajutat si cativa prieteni muscari, dar s-au lasat pagubasi repede.

 

 

Nivelul urmator a insemnat utilizarea jigurilor japoneze de la Jazz, cu o tija subtire, foarte rezistenta, gramaje pornind de la 0.2g pana in 2.5g pe marimi de #8, #10 si #12 niste jiguri extraordinare, dar care se procura destul de greu. Alternativa de pe piata noastra si pe care o utilizez cand imi lipsesc microjigurile de la Jazz sunt jigurile de la Yarie Jespa microjig, debarbetate, marimea #9, de 0.5g, 0.8g si 1g, mai rar cele de 1.3 sau 1.6 g. Ca o recomandare, pe piata se mai gasesc si microjigurile de la Owner C’ultiva insa nu le prea utilizez pentru ca avand un marker/opritor de culoare/gramaj pe tija carligului, anumite naluci soft mai subtiri sunt deteriorate, ma rog…chestii de gust.

 

Carligele/ancorele la voblere si rotative le schimb cu carlige/ancore debarbetate si folosesc in principiu ancore barbless de la Owner, iar carlige pentru voblere cele de la YarieJespa. Pe rotative folosesc doar ancore iar pe voblere doar carlige montate in spate, cele intermediare le scot pentru ca nu-mi aduc avantaje reale in pescuitul pastravului pe ape de munte. Ca sfat… verific fiecare vobler sau rotativa utilizata dupa o partida si la cea mai mica indoiala asupra integritatii varfului, schimb carligul sau ancora. La sfaristul/inceputul sezonului, schimb toate carligele si ancorele la nalucile utilizate.

Din Tara florii de cires aterizam direct pe plaiul romanesc pentru ca eu cred ca nalucile soft facute de cativa producatori romani sunt printre cele mai bune naluci soft pentru pastrav. DA sunt prieten cu Lucian Mircea Cicos  si cu Nicolae Blajan, dar nalucile soft din trusa mea nu sunt pe prietene cu ei, sunt naluci alese pe incredere si rezultate, sunt in naluci care prind pesti.

 

Cand vine vorba de viermi, utilizez in exces softurile de la Prime este vorba de Linked Worms si Mushy Worms, diverse culori, de la alb, natural pana la culori exotice. Sunt un softbaits moale care tinut intre ape in suspensie determina atacul pastravului. Linked Worms sunt softuri de 2.5 cm si le folosesc fie cate un vierme, fie legate cate 2, cand am nevoie in curent de o bataie mai mare, mai ampla. In schimb Mushy-urile sunt softuri de 3.5 cm, pe care le utilzez cand pastravul se hraneste mediu spre intens, atunci cand nu rateaza nimic si verifica intreg volumul de suspensii ce circula in masa apei. Softurile gen rame abuzate sunt cele de la Alligator’s Lures sunt softurile italia style worm si caterpillar, softuri care prin culoarea, textura si lungime imita ramele luate din maluri de ape. Sunt naluci care in diverse culori naturale sau stridente dau rezultate foarte bune pe ape mai mari, mai adanci cu un debit constant de apa si implicit cu pesti pe masura.

 

 

Berkley ramane prima optiune cand folosesc nimfe sau gulpuri in principal datorita formulei atractante pe care o au GulpAlive. Nimfele si gulpul sunt naluci de tatonare a substartului, sunt nalucile soft pe care le utilizez atunci cand pastravul nu este foarte activ, cand sta ascuns pe fundul apei dupa sau sub pietre. Mai in gluma, mai in serios le numesc kamikaze sau nalucile de sacrificiu pentru ca sunt in prima linie cand trebuie rascolit substratul.

Subiectul este simplu, cand spun rotative spun Meps de 00, 0 si 1, Smith Ars-urile de 1 si 2, Lucky John Shelt Blade 0, 1 si 2, fiecare avand o destinatie specifica. Mepsurile pe ape cu un curent mic spre moderat, linistit si constant. Ars-urile pe curent puternic iar Lucky John acolo unde apa de curent se imparte si balteste sau pe zone intre 2 curenti, unde apa repede tinde sa se linisteasca brusc. De ce aceste rotative ?.. pentru ca paleta… Constructia paletei alege apa, marimea paletei selecteaza pestii. Nu am niste culori preferate, dar ca si recomandare ma bizui pe argintiu, cupru, galben, rosu, chiar si negru…inclusiv o combinatie a acestora. O alta chestiune care tine de alegere si de modul cum gandesc pescuitul este ca pe rotative pun ancore debarbetate cu o marime mai mica decat cele folosite de producator si asta pentru a pastra distanta relativa dintre paleta si ancora, aici intervenind in modificare si inelul despicat care lungeste distanta dintre paleta si ancora.

 

Oscilantele sunt o alta categorie de naluci pe care o utilizez in pescuitul pastravului pe rauri insa fara sa ma declar un fan al acestora. Recomand mai degraba oscilantele pentru trout area sau in lacuri pentru ca intr-o apa linistita fara curent te poti juca cu ele, pe curent utilizarea este limitata iar pentru un control si un joc corect al acesteia exista tendinta de a mari suprafata acesteia ceea ce duce implicit cu cresterea greutatii, cu consecintele de rigoa. Asadar poate fi optiune pentru rauri mari cu pesti mari insa pentru apele noastre de munte o vad totusi ca fiind o naluca limitata.

 

In trusa mea de pescuit la pastrav, scorul la voblere in disputa dintre Japonia – Romania este 2 la 1, 2 pentru ca Palms Alexandra 3.5 cm si Duo Ryuki 4.5 cm vs Bamse de 4 cm. Comparatia nu este nici pe departe deplasata, voblere facute de Bamse, adevarate bamselute de primavara cum le numesc au un randament fantastic si nu intra in concurenta cu celelalte doua voblere nippone ci as spune ca se completeaza. Alexandra este un vobler care in curent trebuie jerkuit cand subtil cand agresiv, nu are o bataie specifica dar isi face treaba cand este pompat. Ryuki, la fel, un vobler cu o bataie nu tocmai ampla, un jerk prin excelenta. Daca ai nevoie de un vobler suplu, cu bataie pe recuperare si pe stop, atunci voblerul acela este Bamse. Singura limita a acestui vobler este productia mica si timpul indelungat de asteptare, insa sunt voblere care desi nu au un pattern specific sau de serie, o alegere adecvata a culorii si putina inspiratie tind sa fie mici opera de arta, arme albe in pescuitul la pastrav. Avantajele voblerelor Bamse sunt bataia marunta, stabilitatea in curent puternic, coloritul colorit realist, la extrem sau fantezist delirant, depinde de preferinta…. insa repet sunt voblere handmade deci serie mica si mai greu de ajuns la ele.

 

Dincolo de teorii, de subiectivism sau de argumente, cel mai important lucru este ca nalucile pe care le folosesti trebuie sa le inveti, sa le cunosti iar nalucile cele mai bune sunt cele care prind cu un peste mai mult decat celelalte naluci.

 

Gata cu ora de studiu, referate si notite, de maine incepem iarasi practica la sala, cast la ghiveci…

 

Dacă ți-a plăcut #statiacasa și #C&R