STRIGAT DE DISPERARE

Bun gasit prieteni ai pescuitului sportiv si iubitori de natura!

Odata cu venirea primaverii putem declara deschis sezonul de pescuit pe 2013. Din pacate asta nu imbunatateste situatia dezastruoasa a raurilor interioare ale tarii. In articolele precedente am vorbit despre poluatorii apelor noastre si despre balastierele doua lucruri pe care le-am catalogat ca fiind cosmarul pescarilor. Nici titlul acestui articol nu este la intamplare tocmai datorita faptului ca la o mica plimbare pe malul raului Bistrita-Ardeleana, constati cu stupoare ca in albia raului curg canalizari de diametre mai mari sau mai mici, deversand de la detergenti, dejectii pana la fecaloide, dupa bunul plac al concetatenilor nostri. Din pacate toate aceste lucruri au fost aduse la cunostinta, cu probe, autoritatilor, care din pacate nu au luat nici o masura. Este pur si simplu strigator la cer ca in sec XXI, intr-un municipiu considerat european mai exista imobile neracordate la reteaua de canalizare. Atunci stau si ma intreb, chiar nu mai intereseza pe nimeni sanatatea copiilor nostri, a parintilor si a bunicilor? Oare cei care sunt abilitati sa verifice si sa controleze aceste rauri au impresia ca o pot face din birouri? Mai mult, atunci cand autoritatile abilitate primesc sesizari din partea ONG-urilor sau a presei, devin iritate si deranjate. Nu de putine ori reprezentanti de marca ai unor institutii, la sesizarile facute intrebau „Acum ce ati mai descoperit?”, de parca ar fi treaba noastra, a cetatenilor sau a pescarilor sa descoperim neregulile in ceea ce priveste mediul. Sa nu mai vorbesc de muntii de gunoaie care captusesc ca o manta albia raului Bistrita in aval de fostul abator.

Multi amici mi-au marturisit de foarte multe ori faptul ca au avut oportunitatea sa invite pescari straini de talie mondiala la pescuit in Romania, chiar pe meleaguri bistritene. Din pacate acestia sau altii ca ei nu au ce scrie in revistele de profil din tarile lor: apa creste si scade de 3-4 ori pe zi, culoarea apei se schimba odala la 5 ore astfel ca o partida de pescuit este compromisa. Excavatoarele intra in albiile raurilor si extrag mineralele, impotriva legislatiei in vigoare, iar in urma lor raman imagini selenare desprinse parca de pe planeta Marte. Albiile raurilor Somes si Sieu s-au adancit cu pana la 15 m in urma balastierelor, formandu-se adevarate canioane. Panza freatica din jurul localitatilor Cociu, Chiuza, Piatra, Floresti, Sasarm a disparut, iar satele au ramas fara apa in fantani. Dar pe cine intereseaza acest lucru cand pe timp de criza balastierele au devenit cele mai profitabile afaceri. Mai nou, nu a fost de ajuns balastierele din judet ca, colac peste pupaza, a mai rasarit una din Suceava prin zona Cociului.

Sa nu mai vorbesc de apele de munte, de pesti nobili precum lipanul si pastravul care sunt decimati. Apoi pastravariile ce pun in pericol speciile naturale de pastrav, care prin deversari accidentale in aval de acestea nu fac altceva decat “populeze” apele cu specii de pastrav “mutant”.

Multele intrebari ridicate de pescari si iubitori ai naturii in ceea ce priveste calitatea apei, a malurilor si vegetatiei aferente acestora te duc cu gandul la faptul ca tot ceea ce pare a fi normal este anormal, iar anormalitatea pare a fi normalul. Asculti si auzi la unison o mare dejamagire si toti se intreaba pana cand? Sau poate asa trebuie sa fie… intrebari care-si cauta raspunsuri.