Silicoane neconventionale – Creaturi de voie de nevoie

Armele neconvenţionale sunt armele care nu corespund unui război clasic, unor reguli ale războiului, unui război normal – dacă există aşa ceva. Silicoanele neconvenţionale pot fi numite aşa numai de o manieră subiectivă, la aprecierea ochiului fiecărui pescar în parte. Atâta timp cât respectăm regulile unui pescuit sportiv, orice nălucă ar intra, după părerea mea, în categoria convenţional. Totuşi, dacă chestionăm pescarii de rând, s-ar putea să avem surprize. Nu poţi arăta oricui un Freaky Flip sau un Megabug şi să-l păcăleşti că sunt pentru pescuit. Dar ele chiar sunt. Bineînţeles că şi copiii le-ar găşi pe placul lor în jocuri cu şi de-a extratereştrii.

La caracteristicile sau avantajele nălucilor soft-plastic în general, aş aminti corpul lor, realizat integral din plastic moale, dacă îi traducem direct pe americani, sau silicon spunem noi, care permite utilizarea într-un număr foarte variat de aplicaţii şi monturi, ce permite pescuitul la adâncime, între ape, în suprafaţă, în structuri dense şi agăţături, cu recuperări rapide sau lente, adresându-se atât peştilor de apă sărată cât şi celor de apă dulce. Sunt categoria de năluci care se prezintă în cele mai variate forme, iar imaginaţia producătorilor de astfel de momeli, duce cu gândul chiar spre un concus de creaţie.

Nălucile din silicon prezintă mai multe avantaje majore, de natură practică. În primul rând sunt cele mai ieftine năluci pentru pescuitul răpitorilor. Apoi, pot îmbrăca o mare varietate de forme, culori, dimensiuni, fără ca preţul lor să crească de o manieră considerabilă. Consistenţa materialului din care sunt făcute ajută la crearea unei imagini foarte reale, atunci când imită o pradă vie, permite impregnarea cu atractanţi de tot felul şi le face rezistente la rupere. Tot plasticul moale, le ajută să evolueze de maniere foarte atractive pentru peştii răpitori, chiar şi la o simplă plonjare sub propria greutate sau la prezentarea lor într-un curent de apă cât de domol. Universalitatea aplicaţiilor şi diversitatea speciilor cărora li se adresează, fac din silicoane, năluca cea mai populară şi adesea cea mai productivă. Apoi a apărut un peşte numit bass.

Într-o accepţiune mai largă, le-aş spune neconvenţionale, cel puţin pentru România, tuturor nălucilor soft-plastic ce nu reprezintă sau nu pot fi asemuite ori confundate cu un peşte. Totuşi gruburile şi nălucile worm sunt răspândite şi la noi, deci mai pot extinde un pic sfera convenţionalului, mai departe de shaduri. Nălucile de tip creature-baits, sau simplu, creaturile, sunt totuşi altă mâncare de peşte. Sau mai corect, mâncare pentru alt peşte.

Creaturile sunt în marea majoritate, dacă nu exclusiv, produse de industria pescuitului la biban american şi în special bibanul american cu gură mare, ca să mă exprim impropriu dar ca să vorbesc pe româneşte. Această ramură fantastică, bass fishing, a născut şi creaturile, care nu sunt altceva decât nălucile din silicon ce imită orice altceva decât peştele pradă. Sunt oare un moft sau sunt chiar mai bune în pescuitul bassului decât majoritatea celorlalte momeli? Mulţi spun că sunt chiar mai bune, dar cu siguranţă, piaţa mondială din jurul acestui fenomen, înghite multă marfă când vine vorba de consum şi e impinsă de la spate de două economii impresionante, cea americană şi cea japoneză, susţinute şi promovate la rândul lor, cot la cot cu alte sporturi celebre, de turnee ca Bassmaster, JB Tournament, NBC Tournament şi multe altele. Aşa s-a făcut că ne-am umplut de insecte, gândaci, lipitori şi alte târâtoare sau alieni.

Ne-am mai obişnuit să le spunem creaturi, tuturor momelilor ce ies din descrierea shad, grub, worm, dar ele sunt totuşi o categorie aparte şi faţă de craws(raci), frogs(broaşte), lizards(şopârle), leeches(lipitori) şi alte vieţuitoare ce pot fi numite. Creaturile sunt acele năluci ce nu pot fi numite altfel pentru că pur şi simplu nu prea seamănă cu ceva anume, dar sunt totuşi lucruri – pentru că sunt momeli – deşi mişcă. Conform unui elev a unui pedagog de şcoală nouă, a lui nenea Iancu Caragiale, e fiinţă care mişcă şi lucru pentru că nu mişcă. Dar pe logica pedagogului: No! Da ornicul meu, prostule… mă voi rezuma să concluzionez că, deşi sunt lucruri, creturile sunt ca nişte fiinţe şi mişcă oarecum chiar bine, dacă îmi permiteţi… Parol! Şi cum noi, avem n-avem bass, mergem la peşte, cum zicea tot ilustrul dramaturg, mai pescuim şi cu creaturi.

Am împrumutat creaturile în mai mică sau mai mare măsură, în pescuitul speciilor de pe la noi, şi uneori prind chiar bine ştiucă, somn, biban şi chiar şalău. Nu îmi dau seama dacă, peştii asociază forma sau felul cum acestea mişcă cu o hrană existentă în mediul lor natural, le e foame sau pur şi simplu fac ce fac prădătorii mai bine, atacă, dar cu siguranţă, bassul nu e neapărat mai prost sau mai puţin inspirat decât toţi aceşti peşti enumeraţi de mine, deşi la concurenţă cu şalăul, n-aş băga mâna in foc. Le pescuim pe cârlige offset, în monturi Carolina şi Texas, nelestate, în monturi drop-shot, pe jig normal sau pe tot felul de jiguri, chiar şi cu skirt.

Dar până una-alta, un lucru e sigur: bassul e de fapt, el, un peşte neconvenţional pentru România. Poate că n-ar fi rău să fim în pas cu lumea, dacă nu pe toate apele, măcar pe ici-colo, prin locurile esenţiale.