Tiki-Taka Corbu 2012

 Au curs multe randuri despre evenimentele organizate in acest an pe lacul Corbu, dar nu s-a spus nimic despre strategia de pescuit pe acest lac.

Din primul moment in care am auzit despre Corbu mi-am facut o mie de probleme legate de dimensiunea impresionanta, 430 hectare si de modul in care ar trebui sa abordezi pescuitul pe o astfel de apa. De la momentele in care prelucram diverse strategii de nadire sau imi inchipuiam ca aici doar un pescuit de distanta te salveaza, am ajuns in sfarsit pe malul apei si am ramas mut. Nu imi inchipuiam cum poti controla vreodata activitatea crapilor pe o balta unde latimea cea mai mica este de 400-500 m. In zona in care am ales sa pescuim, pe digul dintre lacul mic si lacul mare, latime este de 800 m – 1000 m… infiorator.

Ce lanseuri lungi, ce nadire la distanta, …care distanta !…sa vezi cum pui toata forta in lanseta, iar montura iti  cade  parca la 80-100 m.  Aici am realizat de fapt pericolul unui lac atat de mare. Nu poti aprecia corect distantele, nu ai repere de directie decat foarte foarte indepartate si abaterile sunt extrem de mari. In concluzie daca nu-ti iei toate masurile pentru a-ti marca cat mai exact zona de pescuit te poti “ rataci” foarte usor.

Plecand de la aceste prime concluzii am inceput un pescuit la distanta rezonabila 40-50 m, punctual, cu nadire moderata, pastrand si rezerva pescuitului la distanta pe doua lansete pe care nu le-am nadit mai deloc. In orice caz nadirea am facut-o cu markerul in apa, iar pescuitul cu semne pe fir care sa indice exact zona in care cad monturile, pe patul de nada, peste patul de nada…

Eram oricum 9 oameni insirati pe 150 m de dig, incercand sa scoatem primele informatii de la lacul Corbu. Nu prea tragea crapul…am stat multe ore pina am vazut cum arata o salonta ungureasca rezidenta in Judetul Constanta, si acest lucru nici macar nu l-am vazut la standul meu, ci la unul din colegi. E bine asa, m-am gandit, bine ca am vazut un peste. Nu era nimic care sa ma faca increzator in stilul de pescuit pe care il stapanesc foarte bine.

Am luat in sfarsit un crap, la cateva ore inca unul… tragea slab. Am intrat deja pe fagasul gandurilor negre, ce fac, cum fac… Pescuiam cu pop-up si boabe artificiale flotante la carlig si saculet solubil cu spartura de seminte si boilies, gandind ca ciortanii sunt lesinati dupa gramajoarele de praf si seminte… inteparea lor ramanand o simpla formalitate. Nu prea era deloc asa… Au inceput SF-urile si Manuel a bagat momitoare si a inceput sa prinda binisor, Babi (Vasile Baboieru) a bagat zig-rig si a tras si asa, pana la urma au inceput sa devina dese trasaturile si la boilies solubil, si incet incet pestii isi faceau aparitia, dar pentru a trage o concluzie… eram foarte departe. Pana la sfarsitul partidei s-a prins ceva peste, dar nu am inteles mare lucru.

Prima incercare serioasa, prima intalnire cu Corbu in regim de competitie, urma sa fie editia XI a Cupei Rig. M-am dus ca vitelul la taiere pentru ca nu eram foarte pregatit si nu aveam nicio strategie in care sa am deplina incredere. Am pescuit tot cu plastice si pop-up, pe sectorul B, pe un stand plin de agatatura unde crapii ne-au intampinat din primele minute ale concursului. Primii 4 pesti, frumosi, punctabili,  nu s-au agatat niciunul dupa care a inceput nenorocirea. Am facut si prima greseala prin faptul ca am pierdut vreo 5-6 inaintasi textili pina am schimbat toti tamburii, trecand la fire de 0.40. Mai bine am fi stat cu lansetele pe mal pina inlocuiam tamburii. Locul era plin de cocioace pina pe la 60 m, acum si cu textile tensionate… ne-o cam facusem! Trasaturi aveam, dar nu scoteam nici ciortanii de sub 1 kg care ramaneau spanzurati pe la vreo 50 m, pana rupeam firul.

A doua mutare care s-a dovedit mai tarziu a fi o mare greseala, a fost faptul ca am nadit cu bulgari cu seminte. Pe langa asta foloseam si saculeti cu praf care ne-au nenorocit definitiv. Nu mai scapam de ciortani nepunctabili care se agatau incontinuu prin fire si cocioace si care pina la urma ne-au facut sa ne gandim daca avem carlige sa terminam concursul. Trecusera numai 24 de ore din 72. A fost un calvar. De unde trebuia sa obtinem informatii de la balta pentru ca urmau sa inceapa mansele de Campionat National, noi ne chinuiam sa rezistam psihic intr-o lupta oarba cu ciortanii si agataturile. Am renuntat la prafuri, la bulgari, la saculeti cu spartura si am inceput sa punem boilies atat la carlig cat si la saculet. S-a schimat ceva, dar peste foarte multe ore, timp  in care toata nada prafoasa pe care am aruncat-o in apa a tinut pestii mici sudati de zona noastra de pescuit. S-au rarit trasaturile am inceput sa prindem punctabili, dar scoteam 1 din 4 pe mal, fapt ce ne-a facut sa terminam Cupa Rig in genunchi. 

Dezamagiti, fara nici cea mai mica speranta de a avea o evolutie buna la CN, cu un singur loc II pe sectorul B obtinut de Cristi si Ciprian am ramas dupa festivitatea de premiere inca cateva ore bune la Constanta disecand fiecare stand si fiecare evolutie a rezultatelor din concurs. Nu aveam nici o sansa sa ne batem in acest stil de pescuit…niciuna. Asa a renascut o strategie pe care o cam uitasem parca, desi ne-a adus rezultate foarte bune in trecut. Strategia Hobaia! Solubile, nadire regulata, schimbat lansete, totul  ceas. Asa s-a nascut speranta ca putem face treaba buna, schimbam total strategia si… ori castigam ori ne facem praf daca pestele nu raspunde la boilies.

Am inceput prima mansa de CN inarmati cu cobre de carbon, cu zeci de kilograme de boilies solubil si tare, cu boiliesuri de 10 mm, de 14 mm, cu tigernuts, toate acestea in speranta ca vom tine departe pestii nepunctabili de vadurile noastre. Pentru ca inamicul numarul unu la Corbu sunt pestii nepunctabili care daca iti intra pe vad mai bine scoti lansetele din apa. Sunt ca piranha !…iti intra si in cort, dupa mancare.

Incepem concursul increzatori, avem grila buna, pescuim cu 2 lansete avand la carlig pop-up, cu 2 lansete pe boilies, nadim cu spombul numai seminte si boilies mic, fara pic de praf. Asteptam sa inceapa trasaturile. Acestea intarzie si ne linistim foarte repede cand vedem primul clasament in care fruntasi erau tot maestrii plasticelor si ai pop-up-urilor. Lucrurile se schimba pentru ca dupa prima noapte pe 2 sectoare incepe sa mearga treaba bine si pe unul mai taraş, taraş, dupa 30 ore incep sa apara si primele trasaturi consecutive.

In standurile noastre lucrurile decurgeau cam asa: nadeam cateva spomburi cu bile mici si tigernuts, de cateva ori pe zi, dar in serii scurte de 7-8 aruncari si intre acestea si pe parcursul noaptii faceam nadire cu cobra la intervale de 10-15 min. Aruncam cate 10-15 bile pe vad si de cele mai multe ori in timp ce boiliesurile atingeau apa ori imediat dupa, apareau trasarturile. Poti crede ca este intamplare, dar dupa ce se repeta asta de 20 ori nu mai este chiar asa. Pestii stateau si mancau in liniste pe vad, dar aveau nevoie de stimuli ca sa devina mai activi. Si noi le ofeream acesti stimuli prin zgomotul si vibratia boiliesurilor care cadeau in apa cu o frecventa foarte mare.

Am inceput sa micsoram intervalul de nadire la cateva minute, adica unul nadea incontinuu si celalalt schimba lansete si facea driluri. Apareau inevitabil si perioade in care indiferent ce ai fi facut, pestii luau o pauza in care ori se retrageau mai in larg si ii gaseai acolo cu o lanseta aruncata cat mai departe, ori asteptai sa revina pe vad si sa se hraneasca din nou. Dar un lucru era lege, nadirea nu se oprea niciodata mai mult de 15-20 minute cat schimbai toate 4 lansetele si pregateai lansetele de rezerva. In acest fel rezultatele au fost mult peste asteptarile noastre si ale celorlalti concurenti culminand cu finalul mansei care ne-a gasit pe locul I in toate cele trei sectoare.

Deja strategia de pescuit fusese vazuta de toti cei care urmarisera parcursul nostru in acea etapa, si deja, nu mai era nici un secret. In consecinta la mansa II  toate echipele au inlocuit sacii de spartura cu boiliesurile. Toata lumea arunca in apa boilies diferenta facandu-se numai in alegerea zonei de pescuit, a zonei de nadire si a frecventei cu care intretineai patul de nada.

Referitor la boilies, si aici trebuia tinut cont ca boiliesurile fierte, raman mai mult pe patul de nada, fata de cele solubile. In consecinta aruncam mai multe boiliesuri tari (fierte) decat solubile. Solubilele le foloseam foarte mult la carlig imbracate intr-un strat subtire de pasta pentru a le face mult mai atractive si pentru a crea o diferenta evidenta intre momeala de la carlig si restul nadei din apa. Nadeam si cu solubile noaptea cand activitatea pestilor mici era mai redusa sau numai cand eram siguri ca pe vad sunt pesti punctabili. 

Si in mansa II evolutia noastra a fost foarte buna cu un mare plus prin faptul ca am plecat mai bine din startul competitiei. In plus fata de prima mansa am folosit la nadire bulgari realizati din compozitie de boilies in care am bagat seminte si pe care i-am fiert pentru a obtine niste maxiboiliesuri tari de 40-50 mm. Acestia aveau dublu rol; primul – inducerea in eroare a echipelor adverse care, erau tentate sa abordeze aceeasi strategie de nadire cu bulgari, dar solubili…, si al doilea-  pastrarea pe vad pentru cat mai mult timp a particulelor de nada, fie ele si de dimensiuni mari. Deja la capitolul strategie nu mai erau lucruri de completat, si pentru mansa finala nu mai aveam de facut decat sa aplicam in continuare strategia proprie, un fel de tiki-taka tradusa in pescuitul la crap, din anul 2012 de la Corbu.

In consecinta tot parcursul a fost unul foarte bun, bazat pe o strategie creeata de noi si nu adoptata. Lucrurile au mers bine si la a doua editie a Cupei Rig cea de vara, in care numai potentialul de exploatare a unor standuri in concordanta cu valoarea foarte ridicata la care au ajuns pescarii dupa patru competitii desfasurate pe acest lac, au facut sa ne batem pe un singur sector 3 echipe Carping Club, 2 dintre ele obtinand locurile 2 si 3 de pe sectorul A.

Peste toate aceste lucruri legate strict de strategia de pescuit, trebuie sa fim bucurosi ca s-a nascut o pista de concurs foarte buna, foarte grea, dar foarte frumoasa si asta datorita echipe Rig Service, condusa de Domnul Florin Carstocea, carora trebuie sa le multumim de cate ori vom avea ocazia. De mult… sau mai corect spus, niciodata, nu s-au facut atat de multe lucruri pentru pescarii de crap din Romania.

AUTOR: Gabi Tomulescu

F&H - cele mai bune articole de pescuit si vanatoare, scrise de oameni specializati. Tehnica, strategie, nade, scule de pescuit, echipament de vanatoare, toate sub un singur nume The Fishing & Hunting Channel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.