De multe ori avem sansa de a vedea lacuri scazute si implicit sa ne dam seama de structurile de sub luciul de apa sau sa descoperim zone bune de pescuit. Chiar daca are 1000 de hectare, deci greu de golit, lacul de la Mihailesti ne arata in aceasta perioada o alta fata. Are un look ce ne duce cu gandul mai repede catre Delta Dunarii in momentul in care apele se retrag. Si daca te incumeti sa faci o plimbare prin labirintul de stuf din zona din spate a lacului ai sa observi multe lucruri interesante, detalii care pot face diferenta intre o partida de pescuit reusita si un esec.
Pe lacurile de mari dimensiuni, si nu numai, aflarea locurilor productive este cerinta primordiala. In conditii normale, atunci cand se vede doar „varful icebergului”, cred ca toti consideram ca o zona din vecinatatea stufului este una propice pentru pescuitul la crap. Am aflat in aceste zile ca si zonele cu stuf pot sa ascunda „secrete nebanuite”. Asa se face ca intr-o mare de tulpini, doar zonele ce se aflau in imediata apropiere a unui fost drum, si doar pe o anumita lungime, exista o colonie de scoici ce in mod normal atrage ca un magnet crapii din zona. Este practic un adevarat bufet pe care pestii il viziteaza de fiecare data cand le este foame. Traiesc cu convingerea ca o momeala plasata in vecinatatea unui astfel de loc iti poate aduce mai repede o trasatura decat una pusa langa un simplu palc de stuf, iar pescarului nu-i ramane altceva de facut decat sa invite pestii la masa.
Profitati de astfel de momente si informati-va cat puteti de bine despre locul preferat de pescuit si cu siguranta ca rezultatele nu se vor lasa asteptate.
0 comments