Am luat țeavă. Din nou

Sa promovezi producerea de energie din resurse regenerabile este onorabil. Politica europeana de mediu este integrata astfel in efortul tarilor dezvoltate de a diminua efectele incalzirii globale prin micsorarea emisiilor de doxid de carbon, iar Romania nu poate face exceptie de la aceste deziderate. Tocmai din acest punct incepe insa drama mioritica. In loc sa folosim acest prilej pentru a avea un cer deasupra patriei cu mai putine noxe eliminate de imensele cosuri ale termocentralelor, au intrat pe fir termitele. Unii le spun “baietii destepti din energie”. Fals. Pentru ca de 23 de ani au luat la rand toate proprietatile statului, nu numai energia. Au inceput din Baragan si au ajuns pana sus in tariile Carpatilor, de la fabrici la paduri. Acolo sus, prin vaile carpatine avem imaginea a ceea ce a acceptat Romania sa se numeasca energie regenerabila, incepand cu devastarea raurilor din Fagaras si terminand cu cele din Apuseni. Miza acestei distrugeri fara precedent din istoria Romaniei nu este energia, ci acele certificate verzi – platite in parte de Guvern, in parte de UE – si care baga in vagaunile termitelor multe milioane de euro. Nu insist aici cu marele tun al acestor certificate care acopera in fapt inutilitatea investitiilor in micro-hidrocentrale cu imensul pret platit prin stergerea de pe harta a tuturor raurilor montane romanesti.

Va amintesc doar ca aceste certificate verzi, dupa ce au bagat raurile in tevi si tevile sub albia ramasa seaca, dupa ce au trimis si ultimii pastravi in cupele excavatoarelor, acum, iata, au ajuns si la dumneavoastra in case. Pentru ca au si un alt pret. Cel pe care trebuie sa-l adaugati la factura lunara trimisa de furnizorul de energie electrica. Este vorba despre investitia termitelor, lotrilor, baietilor destepti, spuneti-le cum vreti, cam 20% din cat i-a costat sa distruga un rau si o vale cu pastravi si tot ce este in ea. Restul sunt banii Guvernului si ai europenilor. Asadar, iata cum vine treaba: esti termita? Esti baiat destept! Bagi si tu intr-un santier hidroenergetic o farama din averea pe care ai furat-o de la asfaltari, de la amenajari de parcuri, de la pus borduri sau din alte cioranii. E investitie sigura. In primul rand nu conteaza ca raul nu are debitul pentru a-ti asigura randamentul productiei de energie – ai venitul asigurat din certificatele verzi. In al doilea rand chiar si suma derizorie investita, raportata la un asemenea proiect, cam cat costa intretinerea amantei de lux a unui “baiat destept”, plimbata pe la Paris pentru shopping, un an de zile, este recuperata de la prostime, ca doar fara curent nu mai poate trai astazi nimeni. Uite asa, cu o productie de curent electric care ne depaseste la ora aceasta consumul intern, am ajuns sa avem mai scump curentul. Diferenta de pret, cea provenita din certificatele verzi, nu este decat o taxa platita termitelor de catre fiecare roman, cu fiecare bec aprins. Cand au fost demarate aceste distrugeri, absolut inutile din punctul de vedere al strategiei energetice nationale, un singur om – un pescar muscar – si cativa prieteni au protestat. Ceilalti pescari au tacut, sperand ca pe raurile lor de pastrav nu se va intampla asa.

Numai ca tavalugul a trecut peste majortiatea apelor de salmonide, cu complicitatea ANPA – managerul resurselor piscicole, a Ministerului Mediului, a RNP, a celor de la Apele Romane. Cu exceptia ONG-ului Salvati Delta si Dunarea, celelalte organizatii de mediu au ignorat dimensiunea acestui jaf. Lucrurile au mers mai departe si iata-ne astazi in postura de a plati primele facturi umflate cu desfraul energetic al termitelor ajunse in golul alpin. La vecinii nostri, acelasi desfrau energetic – pentru ca au si bulgarii termitele lor cu cefe late – ajuns in facturile de electricitate, a scos zeci de mii de oameni pe strazi si a dat jos un guvern. Scandalul a venit si la noi, iar deturnarea scopului certificatelor verzi transformate in taxe pentru distrugerea raurilor alpine va atrage dupa sine o stopare a finantarii europene. Imaginati-va ca primul buldozer intrat pe valea raului Capra de pilda, ar fi scos in strada 10.000 de oameni. Ca ar fi asaltat Ministerul Mediului cu sesizari, reclamatii. Ca autoritatile ar fi fost somate sa opreasca aceste lucrari care au incalcat toate legile de mediu existente. Ca ilegalitatile, coruptia si cumetria de la Consiliile Judetene, de la Agentiile de Mediu si de la Ministerul Mediului care au facut posibil un astfel de holocaust de mediu, de negandit nici macar pe vremea lui Ceausescu, ar fi tras batista de pe tambal si ar fi dezvaluit chipurile interlope ale termitelor pe care autoritatile le numesc “investitori”. Indiferent insa cum se va termina acest circ al certificatelor verzi, si nu cred eu ca termitele nu vor incasa banii si prostimea nu va plati facturile majorate, vaile carpatine vor ramane pe vecie distruse. Vorba aceea, si cu raurile luate si cu facturile umflate. Halal ecologie!