Doar atât: 2013, 115 cm, Cormoran

Ceea ce urmează este o poveste despre știucile mofturoase de la Cormoran, din 2013, despre acea zi pe care nu am cum să o uit, o zi care nu prevestea ceva deosebit în afara unei partide de pescuti de rutină cu broaște la suprafața apei. O zi destul de obositoare, probabil 10 ore de filmare scurse spre un asfințit sângeriu, tăcut, fără pic de vânt. Lansam nălucile, atât eu și cât și Bogdan, într-un mod mecanic, cu mințile hoinărind aiurea. Recunosc că toate speranțele muriseră, dar pescuiam din inerție ignorând vociferările operatorului nostru – Florin Nițurad – care, neavând microbul pescuitului în sânge, simțea mult mai puternic oboseala și foamea unei lungi zile de filmare. Ca să nu mai zic că lumina se prelingea rapid în spatele orizontului, seara lua în stăpânire Cormoranul, iar camera de filmat nu prea mai putea face mare lucru în astfel de condiții de iluminare. Și a fost lansarea lui Cox, un stickbait de la Strike Pro, apoi o ratare la suprafața apei, o vâltoare care ne-a scos pe amândoi din apatie.

A urmat lansarea mea, aproximativ în aceeași zonă, o nouă ratare, dar de data aceasta nu a fost numai vâltoarea, am văzut coada ieșind la suprafață. Era sigur a unei știuci care cochetează cu metrul pe care îl visam. Am mai lansat încă o dată, era un Heddon Zara Spook fără care eu nu plec la pescuit de știucă, patern cromatic de broască – dar cred că asta nu mai avea importanță în lumina aproape gri-albăstruie a înserării. Câteva jerkuri, un dans șerpuit al nălucii pe suprafața apei, după un metru de balet a venit atacul. A fost un sprint colosal, aveam la capătul firului o matahală care l-a lăsat pe Bogdan fără cuvinte.

Eu nu m-am emoționat decât în momentul în care am văzut-o, era mult peste orice prinsesem până atunci, o știucă masivă, cu colții cât ai unui câine lup, un monstru! Aici trebuie să fac o paranteză, legată de anumite aritmii cardiace care mă mai supără din când în când. Nu a fost vorba despre efortul luptei cu această știucă, mai curând a fost vorba despre adrenalină și multă emoție, inima mi-o luase razna, cred că aveam puls 180, nu era în ordine. Nu aveam de gând să mor, chiar și așa cu știuca vieții în drill. I-am zis lui Cox că am o problemă, a înțeles și a scos el știuca din apă, nu după câteva încercări nereușite. Animalul era greu! A fost o sesiune foto grăbită, nu foarte reușită, nu mă simțeam chiar ok, totuși una dintre fotografii avea să fie importantă pentru mine. În grabă nu am măsurat știuca, Cox a citit doar cântarul de pe Boga Grip, 18,5 lbs, era o știucă longilină, nu din cele îndesate, late în ceafă. Ei bine, într-una dintre fotografii țineam știuca perfect vertical în grip. Am luat ca etalon gripul întins pentru 18,5 lbs, l-am măsurat și am văzut de câte ori intra în lungimea știucii… Rezultatul a fost 115 cm. Restul este doar istorie și un film care a surprins totul.

Cam asta a fost povestea știucii de la Cormoran, vedeta episodului In numele stiucii, care a rulat anul acesta la Fishing and Hunting Channel. Povestea celorlalte trei știuci de un metru care au venit în fața camerei de filmat pentru a face parte din castingul de la Răpitori fără reguli o puteți găsi în curând în următorul număr al revistei Pescuitul pentru toti, singura revista de pescuit rămasă în peisajul cenușiu al pescuitului din România. Și sper să nu fim noi totusi cei care vor stinge lumina.